Probleme moderne
Au trecut doar șapte luni de la ultima problemă cu mașina de spălat. Și cum pentru luna în curs nu am avut încă mari belele (dincolo de insolația mea), dumneai s-a gândit să intre în concediu și să ne lase cu rufe nespălate.
Cel mai neplăcut lucru când se strică un aparat electrocasnic nu e neapărat reparația în sine cât incertitudinea. Dacă e suficient de vechi, e simplu: comanzi altul nou. Dar dacă nu e...
În primul rând, ai nevoie de cineva care să vină să îl repare. Dacă nu știi pe nimeni, ghinion. Apucă-te și caută numere de telefon pe Internet și roagă-te să găsești pe cineva serios.
Pentru că, în al doilea rând, ai nevoie de cineva de încredere, care să caute să te fraierească și să te mulgă de bani. Sau care să ceară cât nu face, cum am pățit cu General Wash Service.
Pentru că, în al treilea rând, nu ai nici o idee ce implică reparația. Poate fi o chestie de 5 minute și 50-100 de lei sau pot fi necesare piese de schimb a căror comandă să dureze iar reparația să se întindă pe zile bune și să coste aproape cât un aparat nou.
Nu în ultimul rând, meseriașii, de orice fel, sunt la mare căutare în ziua de azi. Deși tu plătești, tot tu trebuie să fii cel servil. Nu prea merge să suni și să vină cineva când ai tu timp și chef. Cel puțin nu pentru noi, oamenii de rând. Noi trebuie să ne planificăm timpul după meșter, să ne asigurăm că suntem acasă și că suntem disponibili.
Pentru că deși nu trebuie nici să stai să îi sufli omului în casă, trebuie să fii totuși în zonă. Să îi povestești ce s-a întâmplat, să îl ajuți, să aprobi decizii, să îl ajuți cu informații. E un echilibru delicat care trebuie păstrat.
În cazul meu, datorită sechelelor, problema era chiar mai nasoală. Mașina returna un mesaj de eroare generic, 4C, care sugera probleme cu alimentarea de apă. Am verificat toate furtunele, am curățat compartimentul de detergent, am verificat scurgerea... totul ok. Rămăseseră doar trei teorii.
Prima, varianta pozitivă, era ceva stricat prin interior și chiar era nevoia de intervenția unui specialist.
A doua variantă era nasoală: problemele să fie de la presiunea apei sau de la scurgerea care să nu mai poată prelua întreg debitul (am mai avut probleme cu canalizarea în trecut, să refuleze scurgerea din baie). Deci am fi plătit pe cineva care să ne spună că nu poate rezolva și să fie nevoie să căutăm o altă persoană, din alt domeniu... Alți bani, altă distracție, cum s-ar spune.
Ultima variantă era coșmarul meu: să fie ceva trivial și care să ne fi scăpat, cum a fost ultima dată când a gâdiliat cineva evacuarea cu o șurubelniță și mi-a cerut 300 de lei pentru asta.
Drept urmare, da, să ți se strice un aparat din casă e motiv de stres. Aș zice chiar că e una din problemele moderne de care ne lovim. Dar să revenim la mașinile noastre.
Prima firmă la care intenționam să sun s-a dovedit a avea review-uri îngrozitoare. Le-am căutat dintr-un moft, cât încă încercam să îmi fac curaj să îi sun.
A doua oară a fost cu noroc. Am găsit pe cineva prin zonă care chiar a făcut treabă bună (da, recomand persoana, și dacă are cineva nevoie site-ul e acesta: Reparații Mașini de Spălat Automate). A venit un domn în aceeași zi (punctual, când a zis că vine), a rezolvat eroarea 4C returnată de mașină. Din fericire pentru nervii mei, chiar era o problemă tehnică internă pe care nu aș fi știut cum să o repar.
Nu s-a grăbit, nu a fugit ca alții ci a așteptat întâi un ciclu scurt de spălare să se asigure că e totul în regulă. La final nu a cerut nici bani mulți, a fost o sumă corectă și chiar am rotunjit-o de mulțumit ce am fost.
După ce a plecat domnul, am băgat în sfârșit rufe la spălat. Totul ok prima spălare... apoi a revenit eroarea!
Nici măcar nu mă speria problema cât faptul că trebuia să sun înapoi. Preferam cuie în talpă decât să port conversația...
Omul fusese de bună credință, a stat, a verificat, totul a fost ok. Nu îi reproșez nimic, doar nu era să ne aștepte să băgăm un ciclu lung de rufe. Dar vă puteți da seama de ce ezitam să sun înapoi.
Din fericire, nu am avut probleme. A venit după ce l-am sunat, nu a căutat să ne fenteze. A verificat, a reparat iar la final nici măcar nu a vrut să ia bani, a trebuit să îl forțez să accepte măcar 50 de lei, costul deplasării și constatării.
Dar chiar și așa... două telefoane în două zile? The horror.
Pe vremuri trebuia să speli de mână vasele, la lighean. Era muncă grea și îți distrugea spatele, brațele și mâinile. Dar măcar ligheanul nu se strica. Și chiar dacă se crăpa cumva, nu trebuia să cauți pe nimeni să îl repare.
Uite așa evoluăm noi, schimbăm un set de probleme cu altele, mai moderne.
