Poveste din vis

Când am stat ieri și am pierdut timpul (relaxându-mă, ce e drept) chiar mi-a trecut minte că aș fi putut încerca să scriu din timp un post pe blog pentru azi dar am zis nah, mă descurc eu. Subconștientul meu a avut însă o altă opinie.

Am avut un vis dubios, unde eram semi-conștient că era un vis și în același timp mi se părea o poveste bun de scris pe blog. În mai multe capitole chiar! Și cumva îl visam pe măsură ce îl naram și structuram în gând paragrafele.

Un individ (în care m-am transformat pe parcurs), e panicat de ceva sentiment de neliniște și o senzație teribilă că urmează să se întâmple ceva rău așa că decide să fugă de acasă. Pleacă undeva pe dealuri și după ce se acomodează un pic cu situația decide că trebuie să găsească o peșteră în care să se poată adăposti de ploaie și frig și unde să poată dormi cât de cât în liniște.

În locul unei peșteri găsește, ce noroc, o cabană ce părea abandonată de ani buni, dar cu un minim de lucruri trebuincioase înăuntru (un pat, o masă, ceva ustensile de gătit). Se instalează deci și primul lucru pe care îl face este curățenie: strâns praful, dat cu mătura și dichisit locul. Pentru că nici măcar în vis nu pot scăpa de stres, fix atunci revine proprietarul și îl găsește pe eroul nostru. Apare, cumva, și poliția în peisaj, chitită să aresteze musafirul nepoftit, dar proprietarul se împotrivește, impresionat de faptul că intrusul s-a dovedit a fi responsabil și a făcut curat în loc să vină să distrugă sau să fure.

Ce mi s-o fi părut interesant la poveste azi-noapte nici eu nu mai știu. Ce mi se pare interesant acum... e altceva. Ca locuitor al Capitalei, dacă m-ar lovi prin absurd intenții similare, nu prea aș avea unde să plec. Nu cred că mai există sălbăticie, cel puțin nu prin împrejurimi. Undeva unde să te poți retrage de societate și să spui "pas! Eu nu mai vreau să mă joc de-a civilizația".

Vrei, nu vrei, civilizația te atrage ca un vortex care înghite tot și te obligă să te supui regulilor ei. Nu ai chef? Ghinion. Singurul loc unde poți pleca de acasă și să lași totul în urmă e doar în vise.