Pisica grasă

Pișcot zace răscrăcită în cele mai dubioase poziții. Guguloiul de grăsime acumulat pe burtă o face să capete forme de-a dreptul bizare atunci când se așează în fund și se spală. Pare mai degrabă o pictură abstractă decât o pisică.

De fiecare dată o văd, mă crucesc, i-o arăt și Alexandrei după care scot telefonul să îi fac o poză. Și de fiecare dată Pișcot se ridică brusc la vederea telefonului, ca și cum ar știi că intenționez să o fac de rușine pe tot netul. Vine către mine și miaună. Ce-o fi spunând, numai ea știe.

-Crezi că ar trebui să o punem la slăbit, mă întreabă Alex. E o întrebare retorică.

Când o privești e greu să îți amintești că pe vremuri era mică și suplă. Doar personalitatea i-a rămas intactă.