Physical 100: Italy versus Physical 100: Mexico

În luna septembrie, fanii seriei Physical: 100 au primit cadou nu una, ci două ediții noi, mutate din Coreea de Sud în Italia și Mexic. Teoretic, cadoul perfect. Practic, au venit cu câteva schimbări ce pun viitorul francizei sub semnul întrebării.

Cum Netflix a făcut un soi de A/B testing atunci când le-a lansat aproape simultan, naturalmente o să vi le prezint și eu tot față în față pentru a vă spune cum au fost, cum s-au raportat una la cealaltă, dar și comparativ cu originalul, și care a fost ediția câștigătoare. Nu înseamnă că vreuna dintre ele merită sărită. Competițiile pe nișa asta sunt atât de rare și formatul atât de fain încât noi, fanii, devorăm orice. Am încercat să combin două recenzii cu o trecere în revistă a diferențelor și noutăților, ca să vedem încotro se îndreaptă franciza.

Atenție, această recenzie se adresează fanilor seriei. Dacă e prima dată când auziți de ea, atunci vă recomand să începeți cronologic cu Physical: 100. Physical 100: Italy și Physical 100: Mexico sunt ok pentru fani, dar ambele pălesc în fața originalului.

Orarul de difuzare

Physical 100: Italy a fost difuzat primul, pe 11 septembrie (o zi de vineri), într-o manieră similară cu originalul, cu un total final de 8 episoade.

• Episoadele 1-3: vineri 11 septembrie
• Episoadele 4-5: vineri 18 septembrie
• Episoadele 6-7: vineri 25 septembrie
• Episodul 8: vineri 2 octombric sâmbătă 3 octombrie

Difuzat vineri, a fost transformat într-un eveniment de weekend, cu aceeași corvoadă de a aștepta apoi o întreagă săptămână pentru a putea afla cum evoluează lucrurile. Iar dacă așteptarea nu era suficient de enervantă, finala a fost amânată cu o zi. În loc să o poți vedea tot vineri, ca pe celelalte episoade, a trebuit să așteptăm până sâmbătă.

Pe partea cealaltă, Physical 100: Mexico a făcut lucrurile diferit. A început pe 16 septembrie, o zi de miercuri, când a difuzat primele 7 episoade, dintr-un total de 9.

• Episoadele 1-7: miercuri 16 septembrie
• Episoadele 8-9: miercuri 23 septembrie

Un format mult mai prietenos cu spectatorii. Puteai să le dozezi echilibrat, câte unul pe zi, sau să le combini cu episoadele din Physical 100: Italy. La final nici nu simțeai că a existat o pauză de difuzare.

La capitolul orar de difuzare, câștigătorul e Physical 100: Mexico, și sper ca formatul lor să se impună pe viitor și la alte spin off-uri ale francizei.

Concurenții de la Physical 100: Italy vs Mexico:

Deși episoadele introductive ar părea cele mai plictisitoare, pentru că nu se întâmplă nimic, sunt preferatele mele. Ai ocazia să cunoști viitori competitori, să îți alegi favoriții și să "pariezi" intern pe cei cu cele mai bune șanse. La fel de interesante sunt și reacțiile concurenților față de ceilalți participanți: "L-ai văzut pe ăla ce mare e?" sau "Wow, ăla e X-ulescu???".

Din punctul acesta de vedere, ambele ediții au fost o treabă decentă, cu același mișmaș de atleți, influenceri, vedete cu condiție fizică sau oameni din meserii solicitante. La italieni au fost bifați câțiva atleți de nivel olimpic, inclusiv medaliați. În schimb, nu au avut nici un fotbalist marcant, ceea ce mi s-a părut un pic ciudat, Italia fiind renumită pentru fotbalul pe care îl joacă. Din reacțiile de pe Internet, am înțeles că au avut totuși nume mari și populare pentru publicul de acolo, dar aleg să nu le dezvălui ca să le puteți descoperi singuri.

La mexicani a fost cam același lucru, cu un mare plus dar și un mic minus. Plusul a fost, evident, prezența unor luchadori, cu tot cu măștile din dotare! Pentru că așa cum italienii au fotbalul, mexicanii au lucha libre și producătorii nu ne-au dezamăgit. Minusul e că la un moment dat au trântit vreo 5 soldați, de zici că au putut să găsească doar 95 de oameni și nu știau cu ce să mai umple numărul.

Și la coreeni am avut soldați, dar au fost prezentați individual și erau destul de talentați sau faimoși în felul lor. Aici, în schimb, au venit în gașca lor de 5, au salutat la unison și și-au luat locurile. Ok... ce să mai zic?

Trăgând linia, la capitolul concurenți a fost egalitate.

Probele și concursul de la Physical 100: Italy vs Mexico

Mamă... nu mă porniți! Physical 100: Italy a început cu stângul și a terminat glorios cu același picior incapabil să șuteze în direcția porții. Proba inițială, de departajare, a eliminat din start 20 de concurenți. Nu ar fi fost neapărat o problemă dacă era o provocare echitabilă, dar a fost o problemă atunci când a fost una în care concurenții mai grei erau vizibil dezavantajați. De ce îți bați joc de oameni și aduci participanți precum strongmen, dacă nu le dai o șansă să arate ce pot?

Fiascoul a continuat și la probele ulterioare când, în repetate rânduri, am avut concurenți eliminați prin decizia căpitanului echipei. Și, ce coincidență, toți cei care au trecut prin asta s-au plâns la interviuri de nedreptatea situației. Într-adevăr, au fost eliminați după ce au pierdut, dar situația a fost abordată greșit.

În varianta coreeană au existat situații similare. Din rândul pierzătorilor s-a impus un nou câștigător, care a avut astfel oportunitatea să își aleagă o nouă echipă dintre cei rămași. Poate că și acolo s-a strecurat un pic de favoritism, dar exista o motivație logică pentru a-i alege pe cei mai buni, ca să câștigi alături de ei și să ajungi cu un pas mai aproape de finală.

În varianta italiană, în schimb, de ce ai face-o? Căpitanii care s-au trezit în astfel de situații au și recunoscut că au ales fie oameni cu care nu s-au înțeles, fie oameni pe care i-au văzut ca potențiali adversari puternici pe viitor. Decizia lor nu a fost una care a oferit o șansă suplimentară atleților talentați, ci un mod parșiv de a elimina competiția.

Colac peste pupăză, pentru a afla finaliștii, s-au întrecut oameni care tocmai veneau dintr-o probă epuizantă cu oameni care erau fresh. Care au fost cei care au avansat și care au fost cei care au trebuit să abandoneze pentru că nu mai aveau suficientă forță în brațe? Nu vă spun, ar fi un spoiler...

Cu destule momente în care s-a dat dovadă de lipsă de fair-play, italienii au părut o gașcă de ofticați orgolioși. Pune-i să se întreacă în niște probe mediocre și obții o ediție mediocră de Physical 100. Ok, ca să nu fiu complet negativ, am apreciat tematica competiției, ce părea prezentată de Zeus, și probele inspirate din legendele Olimpului. Simpatic, adecvat locației, dar insuficient pentru a spăla gustul amar lăsat de toate celelalte lucruri.

Pe partea cealaltă îi avem pe mexicani, care au făcut lucrurile ca la carte. Proba inițială nu a eliminat pe nimeni, doar a oferit avantaje primilor 50 și a fost o provocare mult mai echitabilă. Același spirit echitabil s-a propagat de-a lungul celorlalte probe. Ai pierdut prima dată? Îți mai dăm o șansă, să demonstrezi că a fost doar un accident (așa cum e și normal într-o astfel de competiție).

Una dintre criticile majore aduse la adresa francizei Physical 100 este că femeile nu au șanse reale să câștige și sunt văzute drept concurente inferioare. Nu și în cazul ediției din Mexic, unde mai mult ca oricând acestea au avut oportunitatea să se impună și să avanseze până în finală.

Și ei au avut o tematică regională, cu un șarpe stil Quetzalcoatl (aproape l-am scris corect din prima), probe și decoruri ce te duceau cu gândul la Mexic și cultura lor. Combinată cu pasiunea tipică oamenilor din America Latină și spiritul lor muncitor și dedicat, a fost o plăcere să îi urmărești. Sigur, au avut și ei lucruri discutabile, dar nimic flagrant ca în cazul versiunii italiene.

La capitolul probe, câștigător indisputabil Physical 100: Mexico.

Physical 100: Italy vs Mexico - câștigătorii

Nu poți să fii copil și să te superi dacă nu câștigă favoriții tăi. Dar la o astfel de emisiune e important să simți că a câștigat cineva care s-a dovedit a fi un atlet superior. Și e ceva în care toate edițiile precedente ale Physical 100 au excelat.

Atleți ca Amotti, Yun Sung-bin sau Hong Beom-seok din varianta sud-coreeană mi s-au părut supermeni, creaturi din altă specie sau următorul pas în evoluția umană. Atleții italieni sau mexicani? Nu prea...

La italieni, unul dintre cei mai impresionanți participanți a fost un actor, Alvise Rigo. Da, a și jucat câțiva ani rugby la nivel înalt, ceea ce înseamnă că are gene bune, dar e totuși un actor în prezent. Dacă e peste alți concurenți care încă sunt activi, ce credeți că spune asta despre nivelul general al competiției?

La mexicani, câștigătorii au meritat și au dat dovadă de multă ambiție și devotament. Dar m-au impresionat ca atleți? Sincer, nu prea. Da, i-am aplaudat, dar nu am rămas cu gura căscată la performanțele lor fizice.

La acest capitol, între Physical 100: Italy și Physical 100: Mexico... au pierdut amândouă, comparativ primele două sezoane ale ediției sud-coreene. Dar dacă ar trebui să aleg totuși un câștigător, măcar la Physical 100: Mexico nu mi s-a părut că s-au întrecut oameni epuizați cu oameni odihniți, și a fost deci ceva cu șanse egale.

Ce urmează?

Cu ediții Physical 100 axate pe Statele Unite, Suedia și Franța, nu știu, nu sunt tocmai optimist. Deja ediția italiană aproape că a dat-o în Big Brother, cu eliminările în afara probelor...

Îmi amintesc cum la sud-coreeni, în pauzele dintre probe, concurenții au început mini-competiții impromptu de tracțiuni sau de sărituri în înălțime de pe loc (așa am descoperit, de exemplu, de ce Yun Sung-bin era văzut ca un superman de ceilalți competitori). Mexicanii nu au avut nimic de genul, iar italienii... italienii au avut pauze de jacuzzi, combinate cu flirting, de parcă aș fi schimbat accidental canalul pe Insula Iubirii.

Partea relativ bună e că nu sunt singurul care simte asta. Internetul abundă în critici la adresa ediției italiene, e suficient să intri pe subreddit-ul dedicat Physical 100.

Ediția mexicană stă mult mai bine.

Deci la capitolul review-uri și feedback Physical 100: Italy versus Physical 100: Mexico, câștigătorul pare să fie Physical 100: Mexico, cel puțin pe Reddit. Deși e un pic prea devreme ca să tragem concluzii legate de impactul acestora pentru viitorul francizei, sper să se ajungă la concluzia că rețeta "dramoletelor" din ediția italiană a dat chix și că e necesară o revenire la rădăcini.

În ceea ce mă privește, din mega-fan am devenit un pic mai rezervat. Aștept edițiile viitoare cu un amestec egal de speranță și îngrijorare. Îmi voi recăpăta show-ul preferat sau se va duce și el pe apa reality trash sâmbetei?