Personaj în căutare de poveste

Totul a început cu Nicolae Nicolaevici prezentându-se dis-de-dimineață la Biroul pentru Personaje, cu căciula în mână și plin de speranțe.

A salutat respectuos, cu o ușoara umilință în glas, s-a recomandat și și-a spus oful. Era un personaj de ceva vreme, a stat destul pe lista de așteptare, și își dorea și el să apară, în sfârșit, într-o poveste.

I s-a propus să facă parte dintr-o poveste arăbească, cu lămpi fermecate, covoare zburătoare, rodii și padișahi, ar fi adus un strop de răcoare de tundră unui univers plin de deșerturi și temperaturi fierbinți și un strop de vodkă în petrecerile sultanului… dar Nicolae Nicolaevici s-a opus cu desșvârșire. Povestea nu i s-a părut suficient de Nicolaevicească, avea prea mult nisip.

I s-a propus ceva clasic, mai romantic, poate un “Suferințele tânărului Nicolaevici”, cu o poveste tristă de iubire, sau poate un “Nicolae și Julieta”, cu un amor la fel de tragic… dar Nicolae Nicolaevici s-a opus cu desavârșire. Nici povestea asta nu i s-a părut suficient de Nicolaevicească și, în plus, trebuia să moară la final, ceva de neconceput. Ce s-ar fi făcut lumea fără Nicolaevici?

I s-a propus ceva mai vesel, o comedie, dar funcționarul nu a apucat să intre în detalii pentru că Nicolae Nicolaevici i-a tăiat-o din scurt! Era Nicolae Nicolaevici! Nu avea de gând să joace într-o comedie și să fie luat în derâdere. Era un domn foarte serios, mai presus de astfel de copilării.

-Domnule Nicolaevici, i-a spus atunci funcționarul. Nu vroiam să vă propun așa ceva pentru a nu fi acuzat de... rasism. O să vă rog să păstrați o minte deschisă și o să vă întreb ce părere aveți despre o poveste rusă?

-Cu comuniști, nu? întrebă Nicolaevici.

-Da, posibil.

-Și cu vodcă, nu?

-Da, de ce nu.

-Și cu KGB, tundră și Stalin?

-Da, da, domnule Nicolaevici, răspunse din ce în ce mai entuziasmat funcționarul, sperând că în sfârșit a reușit să găsească ceva pe placut mofturosului personaj.

-Nu! i-o tăie însă din scurt Nicolae, spulberându-i tânărului funcționar toate visele. Eram convins că o să mi se propună așa ceva! Nimeni nu mă ia în serios și toți se așteaptă să fac parte dintr-o poveste cu ruși. Nu poate nimeni să vadă dincolo de nume?

Plecă apoi nervos din birou, îndreptându-se spre primul bar posibil, pentru o calmantă gură de vodcă. Nu a fost deloc o zi bună. Era în continuare un personaj în căutare de poveste.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii