Loading...

Uneori sunt obosit. Termenul de "ceață a creierului" (brain fog) nu e departe de adevăr, dar uneori situația e descrisă mai bine printr-o mlaștină mentală.

Mă îndoiesc că multă lume s-a aventurat prin mlaștini, dar bănuiesc că destui dintre voi v-ați jucat prin noroi în copilărie. E o senzație inconfundabilă atunci când simți că tălpile ți se afundă în noroi și fiecare pas devine o corvoadă. Mersul, ceva ce în mod normal se face intuitiv, din pur reflex, se transformă într-un efort concentrat. Ridici cu greu piciorul, nu ai teren ferm sub tine, noroiul pute, iar tu ești mizerabil și la propriu, și la figurat. Așa e și cu oboseala.

Fiecare gând e smuls cu cleștele, ca din noroi, iar fiecare idee, intenție sau gest trebuie forțat. Sinapsele se mișcă lent, ca prin noroi, și în loc de scântei iese doar o fâsâială tristă. Puterea de calcul rămasă e suficientă doar ca să îți reamintești să respiri. Gânduri originale sau complexe? Ia-ți gândul! E greu să treci de pasul banal al "gândurilor", darămite de ceva mai mult.

Îmi aduc aminte de cursa de alergare în care am reușit să îmi ating ținta de a termina 5 kilometri în mai puțin de 25 de minute. Efortul, pentru mine, a fost supraomenesc și pe final de cursă am început să îmi dau palme ca să îmi păcălesc corpul să se miște în continuare. Dar cu oboseala mentală nu există palme.

Uneori merge o cafea, secretul fiind, desigur, cafeina. Alteori un pahar de suc rece sau o prăjitură: aici secretul stă în zahăr. Dar uneori nu ai nici o soluție. Oricât ai dori să tragi de tine... nu mai ai din ce. Nu mai ai cu ce. Te împleticești cumva spre linia de sosire a zilei, amâni, eviți, fentezi, trișezi și faci tot posibilul să treci peste probleme fără a implica gânditul și apoi te duci să zaci.

În fundal, energia mentală se încarcă. Ca bateria de la telefon, care trece de la roșu la verde, doar că tu nu ai o priză. De unde vine energia? Nu știu. Poate că avem undeva un depozit mental imens, din care puterea de concentrare se scurge cu țârâita, pe o țeavă ruginită și înfundată. Sau poate creierul e ca un burete... îl storci și storci și storci de gânduri, apoi aștepți să revină la forma inițială. Dar a îmbătrânit și el odată cu tine, acum e un burete vechi ce și-a pierdut din elasticitate.

Nu știu. Habar nu am. Sunt prea obosit să mă mai gândesc la asta. Recitind draft-ul, am realizat că inițial am scris "brain gof" în primul paragraf și mi-a luat secunde bune să repar. Am depus un efort real ca să îmi amintesc ce am vrut să zic și care era termenul corect. Brain golf? Brain gif? Mi-a consumat ultimul strop de energie...

E semn că trebuie să mă pun la încărcat. Loading...