Parcul Șinei - XV - captivi în largul... bălții

Nu cred că o să surprindă pe nimeni vestea că în continuare nu s-a făcut nimic pentru mult trâmbițatul parc (în afară de faptul că potăile apărute acolo astă-primăvară au făcut între timp pui și latră prin gard la lumea care trece prin zonă). Am avut, în schimb, o belea nouă pe cap.

Cred că acum vreo săptămână, am observat un pui de baltă undeva pe marginea potecii care ne leagă de restul orașului. Mi s-a părut curios că încă e ud la cât de cald a fost, dar și plouase torențial în perioada respectivă deci nu era semnal de alarmă. Până când puiul ăla de baltă s-a transformat într-un mini-lac, fix în drum, pe care trebuia fie să îl sari (succes babelor!), fie să te uzi la picioare.

În timp ce noi ne întrebam ce să facem și pe cine să sesizăm, s-a aflat cumva de baltă și s-a făcut o improvizație tipic românească: un panoul de șantier pe stânga, semn că s-a luat la cunoștință, și niște cărămizi puse în baltă, ca să calci măcar pe ele.

"Să vezi ce distracție va fi atunci când vor veni să repare", mi-am zis. Dacă o să aibă cineva nevoie să circule pe acolo... ghinion! Asta a fost luni.

Marți seară, când am ieșit din casă, deja era reparat.

Măi să fie, minune mare! S-a rezolvat problema și am scăpat de o grijă. Asta a fost marți.

Miercuri, când am trecut iar pe acolo, mi-am luat o mini-panică. Din depărtare părea că drumul era închis.

Din fericire, când ajungeai ceva mai aproape se putea observa că e loc de traversat prin lateral. Căci de ce să mergi drept, eventual și cu bagaje, când poți ocoli prin țărână.

Singura parte bună e că au scos (temporar bănuiesc) unul dintre panourile laterale și acum avem loc să intrăm cu câinii pe acolo, cât o mai ține, să îi plimbăm și pe ei printr-o iarbă cinstită.

Deci da, astea sunt noutățile. Mulțumim primarului Piedone Jr. care a făcut așa de multe că de mai bine de un an viața noastră s-a complicat inutil și stăm mai rău ca înainte.