Paragrafele

Primul paragraf privea superior, isi tinea mandru nasul pe sus si declara pompos: “Eu sunt primul, eu deschid drumurile, fara mine nu ar putea exista nimic! Asa ca inchinati-va in fata maretiei mele! Daca eu nu am farmec, totul se opreste si cu cat sunt mai captivant, cu atat sunt mai multe sanse sa fie bagate si restul paragrafelor in seama!"

Al doilea paragraf isi dadu ochii peste cap. Degeaba exista primul paragraf daca nu vine el, al doilea, sa completeze tot si sa extinda ideea, lucrurile se opresc brusc. El da sensul, el prezinta esenta si chintesenta ideei, e sufletul povestii si mai presus de orice introducere.

Al treilea paragraf nici macar nu le baga in seama. El era ultimul, el incheia tot, el tragea concluziile. Seful final, dadea ordinele si stabilea clar cand se opreste tot. Fara el, nimic nu ar fi putut fi terminat. Era Omega, era Dumnezeu, era punctul! Orice ar fi putut spune primul sau al doilea paragraf, celui de-al treilea ii va apartine intotdeauna ultimul cuvant!