Oul de o mie de ani

Oul de o mie de ani sau oul de o suta de ani sau pidan este un preparat culinar chinezesc care consta in oua de rata, gaina sau prepelita, lasate sa putrezeasca saptamani sau luni intr-un amestec de lut, cenusa, sare, var nestins si coji de orez.

(sursa imaginii: Wikipedia)

Chestia asta, care suna incredibil de dubios si, mai ales, nesanatos, are si un miros ingrozitor. Nimic de mirare aici, e un fel de hoit lasat sa zaca in gunoi.

Ce e cu adevarat incredibil nu este faptul ca oamenii il mananca, este faptul ca oamenii au ajuns sa il manance.

Aparent, acum cateva sute de ani, cineva a gasit un astfel de ou, ce zacuse in varul rezultat de la constructia unei case... si s-a gandit sa incerce sa il manance, sa vada ce gust are!!! In loc ca povestea sa se sfarseasca cu o toxiinfectie alimentara, un deces chiar, sau macar o diaree, omul nostru s-a gandit ca aceasta delicatesa mai are nevoie de sare si s-a pus pe treaba, incepand sa produca mai multe.

Ca acest popor chinezesc mananca pisici, caini, gandaci si aproape orice misca, nu e de mirare. Ei sunt multi, mancarea e putina, era de inteles sa se ajunga la asa ceva. Se cheama ca au fost oameni plini de resurse.

Dar sa incerci sa mananci un ou gasit in astfel de conditii, e desprins parca dintr-o poveste horror bazata pe detalii cat mai repulsive. Fascinant e si ca acel om nu era un sarantoc impins de o foamete de nestins. Nu, dupa ce a mancat scarbosenia, a inceput sa "gateasca" mai multe astfel de oua.

Imi place bucataria asiatica, gatim si noi adesea feluri de mancare mai exotice, dar ceva imi spune ca nu vreau sa mananc in China...