Oameni din tramvai

Banuiesc ca in tramvaiele din Bucuresti gasesti mereu personaje pitoresti, indiferent de ora sau traseu. Capitala atrage ca un magnet un numar foarte mare de oameni si e doar normal ca printre acestia sa se gaseasca si multi ciudati. E statistica in actiune.

Am intalnit de-a lungul "calatoriilor" mele multe astfel de personaje colorate, nu doar la propriu, ci si la figurat.

Batranul in haine ponosite care miroase ingrozitor si langa care cu greu se aseaza cineva. E ca o oaza in mijlocul unui tramvai adesea aglomerat. Astfel de oameni sunt intalniti in mod special iarna, cand gerul de afara ii face sa se refugieze prin tramvaie, unde, de obicei, e caldura. Nu ii condamn, situatia lor e trista, desi trebuie sa recunosc ca nu imi pica bine atunci cand am astfel de companioni, din motive pur olfactive.

Am tot intalnit si un cuplu de etnie, de mai multe ori, care parea sa repete aproape de fiecare data acelasi scenariu: tipa statea pe scaun, undeva in spatele tramvaiului (unde urc de obicei), iar tipul statea in picioare langa ea. Ii zgandarea incet nervii iar ea incepea sa il injure si sa urle. Destul de frustrant, tipetele nu sunt de dorit la ore matinale, cand multi inca nu s-au trezit bine, mai ales daca si incearca sa citeasca.

Nenumaratele scene si schimburi de replici la care am tot asistat m-au lasat destul de insensibil la astfel de situatii. Dar azi am fost, poate pentru prima data, intrigat de un om probabil nebun.

Vorbea singur, destul de tare. Din acest punct de vedere nu era nici primul si cu siguranta nici ultimul. Vorbea de comunism si de timpurile prezente, facand o comparatie. Din nou, pana aici nimic iesit din comun, sunt multi neispraviti care deplang vremurile dictaturii (a nu se intelege din asta ca toti cei care au regrete sunt neispraviti). M-a frapat insa modul educat in care se exprima. Expresiile sale, tonul, fluiditatea dar si ideile transmise, totul sugera un om educat. Nu oricine poate vorbi atat de clar, nu doar ca ton, cat si ca exprimare. Trebuie sa recunosc ca am fost putin invidios.

In acelasi timp, a fost, pentru mine, cea mai deprimanta scena vazuta intr-un tramvai. Din nefericire, sunt prea multi oameni care au decazut si au ajuns sa traiasca in mizerie. Sunt multi oameni care s-au nascut, traiesc si vor muri in mizerie. Insa cand vezi o astfel de persoana, ceva mai culta, intr-o situatie de acest gen... decaderea e cu atat mai mare si mai accentuata.

Iti readuce aminte ca asa ceva se poate intampla oricui si nu poti stii niciodata ce surprize, placute sau neplacute, iti poate oferi viata. Oricine ai fi, oriunde ai fi, indiferent de statutul social, studii sau avere, poti ajunge in strada, pe zdrente.

Vulnerabilitatea e deprimanta.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii