O zi cu ploaie

Se întunecase brusc în cameră. Privind pe geam am aflat motivul: tenativa de soare fusese înlocuită de nori negri de ploaie, semn că se apropie furtuna. Nu era bine...

Am stat ca pe ace. Mai era aproape o oră până la sfârșitul programului și eram sigur că vremea vroia să îmi joace o farsă urâtă și să pornească urgia fix în clipa în care aș fi părăsit acoperișul protector al clădirii. M-am înșelat.

Norii s-au răspândit iar cerul a redevenit limpede și semi-însorit. Universul părea să țină cu mine iar legime lui Murphy să fie false. Incredibil.

Buna dispoziție mi-a fost ușor stricată de faptul că tramvaiul s-a lăsat așteptat. Au venit în locul lui înapoi norii de ploaie. Mi-am așteptat și soarta pe lângă tramvai și, surpriză, ploaia a început după ce m-am urcat înăuntru.

Mai mult decât atât, ploaia s-a și oprit înainte ca eu să cobor. Și-a fost o ploaie puternica, torențială, pe alocuri cu grindină și cu un vânt puternic. Oamenii se înghesuiau cu disperare să intre pe ușile înguste ale tramvaiului ca să scape de urgia de afară. Da, a fost o vreme urâtă iar eu am ocolit-o ca prin urechile acului.

Să recapitulăm deci. A avut loc o a doua venire a potopului iar pe mine m-a prins atât începutul cât și sfârșitul ploii în RATB. Un om norocos, ați putea spune. Și poate că aș fi fost în alte condiții. Dar vedeți voi, nebănuite sunt căile Domnului și nu spune hop până nu ajungi uscat acasă.

Un tramvai nu te ajută chiar atât de mult atunci când plouă și prin acoperișul acestuia...