O vineri la mare
Anul acesta am reușit să ne mobilizăm pentru o scurtă vizită de o zi la mare. Suficient cât să își facă și prietena pofta de bălăcit și să mai bifeze câteva impresii recente în carnețelul nostalgiei.
Am fost la Eforie Nord, stațiunea copilăriei ei, și ne-am reamintit că litoralul românesc trebuie să moară. Fie renaște ceva normal din cenușă, fie curmăm suferința tuturor părților implicate.
Vremea a fost capricioasă, când cald și soare, când nor și frig (serios, frig), cu un vânt puternic care a făcut aproape imposibilă folosirea umbrelelor de plajă, și a zguduit marea cu valuri ce au făcut imposibil înotul. În condițiile astea, cum altfel decât imposibil să fie să te simți bine, dar măcar am încercat.
Muzica a fost tare, dar suportabil de tare, cu aceeași combinație de hit-uri dance, formații gen 3 Sud Est și B.U.G. Mafia, o mână de manele și reclame la spectacole de comedie cu Doru Octavian Dumitru. O mână de pensionari, o mână de familii cu copii mici, o mână de cupluri de adulți și ceva tineri rătăciți prin zonă, au completat peisajul unei plaje pe jumătate goală, unde șezlongul continua să fie tot 50 de lei.
Dacă aveai nevoie la baie pe plajă... 5 lei. 5 lei, practic un euro, pentru o vizită la o baie turcească nerenovată de zeci de ani, în niște condiții de te rugai să nu ai nevoie.
Mâncarea părea să fie mai pe toate buzunarele, cel puțin la categoria Meniul zilei, și cu înghețată, sucuri, hamsii, gogoși și alte tentații la suprapreț. Noi am reușit cumva să nimerim cel mai prost și mai scump restaurant din Eforie, explicându-se astfel faptul că aveau atât de multe locuri libere la masă. Am mâncat la ei mai mult din milă, păreau singurii fără clienți. 32 de lei pentru 200 de mililitri de ciorbă de văcuță, cu carnea talpă, și 55 de lei pe 300 de grame de hamsii cu patru felii butucănoase de lămâie și un sos expirat, cred, pe 26 august, cu data tăiată și corectată în 27, ignorând în mod comic că eram deja în 28.
Am apreciat la greci că fac orice și dau din coate ca să te determine să lași un ban în plus la ei. La noi e, în schimb, o atitudine generalizată de jecmăneală, turistul nu mai e o vacă de muls, ci un fraier de țepuit.
Măcar prietena mea și-a făcut pofta.
