O săptămână fără politică

Acest articol a fost scris acum câțiva ani, după care a fost uitat în drafts, fără să fie publicat. Observ, cu tristețe, că nu s-a schimbat mai nimic de atunci.

Dintr-un moft, am stat o săptămână fără politică. Aproape.

Decizia a fost luată lunea trecută, fără un imbold anume. Cum de la muncă nu mi-am luat concediu, am încercat să compensez printr-o despărțire de șleahta incompetentă care se joacă acum cu frâiele țării.

Fără site-uri de știri. Fără reddit. Fără blog-uri românești. Newsletter-ul primit zilnic de la PressOne a rămas nedeschis iar pe Facebook am intrat ocazional, doar pentru a verifica statusul notificărilor.

Fără bocănele așa-zișilor politicieni, am avut parte de o săptămână relaxantă. Nu o să neg, nu a fost ușor în primele zile, în contextul demiterii Codruței Kovesi dar nu cred că am pierdut nimic ratând potențialele jubilări sau lamentări ale celor două tabere, faptul e împlinit. Doar trei momente mi-au poluat vacanța, dovedindu-mi cât de toxice sunt știrile de genul.

Cineva bucurându-se de demiterea lui Kovesi. O recomandare de articol venită de la Google despre nu știu ce vizită a Dăncilei la UE. Un preview de newsletter cu nu-știu-ce afirmație făcută de Tăricean, genul după care se trage apa. E, papuci, cu asta am ajuns să îmi pierd eu vremea? Cu drăgni, dăncili, tăriceni și alte creaturi, suspectate eronat de mașinațiuni machivalice? Ăștia nu joacă șah, fac țara țăndări ca să aibă cioburi pentru șotron.

M-am convins de acest lucru ieri. Încheind mitica săptămână, am deschis cu poftă site-urile de știri numai pentru a descoperi că n-am pierdut nimic. Toată săptămâna trecută se poate rezuma politic la nimic. A, că din când în când au mai făcut o gafă sau o declarație bombastică, deja se subînțelege în țara lui Caragiale. Și totuși, oricât de mult mi-ar plăcea să prelungesc experimentul, nu pot.

Vrei, nu vrei, cât timp țara e condusă de maimuțe trebuie să ai grijă la cojile de banană. Deciziile care se iau (sau nu), te afectează direct sau indirect.