Work from home

Mi-am încheiat weekend-ul cum altfel decât cu un vis despre revenitul la muncă. Era seară iar eu îmi făceam planurile despre cum urma să ajung a doua zi la birou, în timp util, mai devreme de ora 08:30. Ca în vremurile în care făceam naveta, trebuia să iau un tren din București spre Ploiești.

Oscilam între un tren care pleca la ora 07:15 și care ar fi ajuns pe la ora 08 și unul mai pe la 07:45, care ar fi ajuns la 08:29, deci aproape fix când ar fi început programul. Creierul meu obosit în loc să viseze câmpii înverzite, dragoni sau alte lucruri interesante, calcula itinerarii.

Cu trenul de 07:15 aș fi ajuns numai bine dar ar fi însemnat să mă trezesc la o oră dureros de matinală și să plec de acasă cu noaptea în cap. Cu cealaltă variantă m-aș fi trezit "doar" foarte devreme, dar aș fi întârziat la muncă.

Iar ceea ce mă frustra cel mai tare în vis era că nu îmi puteam aminti la ce oră plecam în mod normal. Mersul la muncă e ceva ce, teoretic, făceam zilnic. De ce creierul meu se lovea de un gol atunci când încerca să își reamintească cum procedasem cu doar câteva zile înainte? Apoi mi s-a aprins beculețul fix înainte de a mă trezi: nu îmi putea reaminti pentru că nu am mai mers la birou de câțiva ani deja.

Ca lovit de fulger am realizat că pur și simplu mă trezesc dimineața, cu 30 sau 60 de minute mai devreme, mă pregătesc, mă așez la birou și nu mai trebuie să plec nicăieri.

Am avut norocul de a avea parte numai de colegi de birou de care îmi amintesc cu plăcere și care îmi lipsesc. Nu am mers niciodată cu scârbă la muncă, ba chiar mi-e dor de compania multora dintre ei, dar cu siguranță nu îmi lipsește mersul până acolo.

Ideea de a mă trezi la o oră la care nici cocoșii nu s-au apucat să cânte, doar ca să mă urc într-unul sau mai multe mijloace de transport public, murdare și înghesuite, înfruntând frigul sau căldura, mi se pare acum oribilă.

E drept, când lucrezi de acasă sunt și dezavantaje. Dispare delimitarea dintre muncă și viața personală, te dezobișnuiești de a ieși din casă, devii mai anxios dar... tot e un târg pe care l-aș face. Timpul câștigat în plus și mai ales orele de somn extra sunt mult, mult mai prețioase.

Recunosc că sunt norocos. Dacă pentru mine să merg înapoi la birou a ajuns un coșmar alții încă visează să poată lucra de acasă.