Meciul

-Ați văzut meciul aseară? își întrebă Ionel vecinii.

Erau în fața blocului, lângă boxe. Fundurile lor leneșe se lăfăiau pe scaunele arse de soare și tocite de ploaie. Ca un soi de cavaleri mitici, stăteau în jurul unei mese jerpelite dar rotundă, păzind dozele de bere.

Era vară, era cald dar ei stăteau la umbră iar berile erau reci. Nu aveau nimic mai bun de făcut decât să stea de vorbă și să dezbată meciul din seara trecută. Jucase România, era mare lucru.

-N-a fost rău dar nu se compară cu generația de aur, răspunse cineva.

-Dacă îl aveam pe Hagi... interveni o altă voce.

-Nu e, dom'le, ne făceau oricum arbitrii, se auzi o altă voce.

Aveau fiecare opinii. Despre arbitri, despre antrenori, despre comentatori. Despre jucătorii vechi, despre jucătorii de azi, despre jucătorii de mâine.

Dar odată cu berile se goleau încet și subiectele de discuție. Se așternu în curând tăcerea. Privind la doza de mână, mult mai ușoară decât și-ar fi dorit, Ionel o întrerupse pentru a se destăinui interlocutorilor săi.

-O să fiu sincer...

Toate privirile se ațintiră pe fața sa.

-...nu îmi place fotbalul. Dar mă uit ca să ce vorbi cu voi.

După câteva secunde de liniște stângace, Gigel dădu din cap afirmativ.

-Nici eu. Dar dacă voi toți vă uitați, ce să fac?

-Credeam că sunt singurul, se auzi încă o voce.

Liniștea era iar răpusă, tot cu discuții despre fotbal, dar de data asta despre cât de plictisitor era.

-Niște hăndrălăi care aleargă după o minge 45 de minute. Nici măcar nu dau goluri așa des! se văită cineva.

-Am fi putut vedea un film în timpul acela, răspunse altul.

Continuară să mai critice fotbalul preț de câteva minute, timp în care au fost sacrificate alte doze de bere pe altarul plictiselii, apoi se așternu iar liniștea.

-Și... despre ce vorbim acum? încercă Ionel marea cu degetul.

-Ați auzit că iar măresc ăștia taxele? îi răspunse tenativ Gigel.

-Fără politică! urlară la unison ceilalți.

Taxe mai mari, politicieni interesați de propriul interes... ce să mai dezbați? Ce să te mai amărăști?

Ionel oftă. Berea i se golise iar și parcă nu îl lăsa sufletul să deschidă încă una. Dar îi salvă Gigel.

-Mâine e iar meci!

-Dacă l-am avea pe Hagi... veni răspunsul.

-Nu e, dom'le, ne fac oricum arbitrii.