Mâncare interesantă
Nu sunt eu cel mai mare bucătar dar mă descurc la nevoie. Și cum azi Alex, cea care gătește de obicei, a fost nevoită să dea o fugă la birou în timp ce au am rămas acasă, am preluat frâiele și m-am instalat în bucătărie, ca de data asta eu să fiu cel care o așteaptă cu o masă caldă.
Cum amândurora ne place mâncarea asiatică dar în același timp încercăm să gătim cât mai sănătos, am mers pe ceva ce știam că pot găti singur și în același timp interesant și sănătos: un stir fry improvizat.
Aveam două fripturi de ceafă de porc pe care le-am feliat în schimb subțire, le-am călit în puținel ulei de măsline, apoi le-am lăsat deoparte și am trecut la legume. Un ardei gras roșu și unul alb, tăiați fâșii. Doi morcovi, secționați în trei și tăiați tot în fâșii lungi. Un bok choy feliat, o ceapă roșie tăiată într-un stil prea grosolan ca să fie numit julienne și niște rondele de praz.
Am călit legumele în tigaie, tot în ulei de măsline, apoi am pus înapoi carnea de porc. Sub îndrumarea lui Alex, pe care am rugat-o să îmi spună cantitățile necesare pe WhatsApp, am adăugat o lingură de oyster sauce (un soi vâscos, cu gust umami) și una de sos de soia. Spre final am presărat și niște semințe dintr-un mix luat accidental de pe driedfruits.ro (credeam că sunt de ronțăit, dar de fapt erau mai mult cu rol culinar, fiind prea mici ca dimensiune). Iar după ce am pus mâncarea în farfurie am presărat iar o mână de semințe, dar de data asta doar de susan.
A ieșit o mâncare gustoasă dar, cel mai important, interesantă.
La bază au fost practic niște legume cu carne de porc. Dacă alegeam să pun sos de roșii în schimb, și poate și niște făină, ar fi ieșit tradiționala tocăniță. Dar tăind legumele pe lung, adăugând niște semințe, niște sos de soia, rezultatul final a fost mult mai exotic dar și mai estetic. Semăna mult mai mult cu o mâncare de restaurant decât o masă tradițională.
Nu știu dacă e doar din lipsa mea de experiență, dar parcă noi, ca nație, nu prea aveam mâncăruri interesante. Carne multă, prăjeală multă, faină, legume tocate cubuleț și borș.
Prima dată când mi-a servit Alex ceva masă pe care a presărat niște banale semințe de susan mi s-a părut ceva uimitor. O reacție pe care nu am avut-o niciodată la vederea unui fel de mâncare neaoș.
Poate că și străinii au aceeași reacție la mâncarea cu care sunt familiarizați, cine știe. Sau poate că mâncarea lor e chiar mai interesantă. Tot gătind orez, tăiței și rareori carne, trebuie să le faci cumva mai puțin plictisitoare. Noi n-am avut timp de așa ceva. Jupuiți de boieri, apoi de comuniști, apoi de actuala clasă politică, ne-am concentrat pe subzistență.
Poate o să începem și noi să gătim mai interesant. Sau poate o să redescopăr eu rețete autohtone interesante. Important e să mai existe o lume unde să putem face asta, căci viitorul nu arată deloc bine.
