10 minute

Nu îți dai seama cât de repede trec 10 minute până când nu ai la dispoziție doar 10 minute să faci ceva. O fi din cauză că e undeva la mijloc.

"5 minute" nu e o estimare serioasă. Spui "5 minute" când e vorba de ceva rapid și scurt, dar nu chiar instant. Cineva contrastant de serios te freacă la cap să oferi o estimare de timp. Ce faci? Trântești și tu un "5 minute".

O estimare neserioasă pentru o cerință neserioasă, cum ar veni, căci ce fel de lucruri demne de luat în seamă se pot face în 5 minute? Cu tot cu inflație, nici măcar 300 de secunde nu durează.

"15 minute" e la polul opus. Nu intră încă la capitolul estimărilor serioase-serioase ( 30, 60, 90 de minute sau chiar ore), genul de estimări care vin la costum și cravată. Se face saltul de la "timp care trece" la "investiție de timp", motiv să oftezi când te gândești că ai fi putut să vezi vreun episod de sitcom sau chiar un film în timpul acela. Dar intră la capitolul estimărilor respectabile.

La "15 minute" trebuie să începi să îți dai interesul și să îți sufleci olecuță mânecile. Nu te umpli de jeg, dar trebuie să te speli pe mâini. Nu te murdărești din cap până în picioare, dar trebuie să te scuturi un pic de praf. Pe scurt, cu 15 minute nu te mândrești, dar nici nu îți e rușine.

Și apoi avem "10 minute", intervalul care nu e nici hăis, nici cea. Nici chiar scurt, nici chiar lung, este în schimb păcătos! Pentru că cele 10 minute estimate sunt adesea corecte, dar numai dacă îți dai silința!

Sunt 10 minute intense, de parcă ar fi căzut de pe ceasul lui Tom Cruise când stătea atârnat cu capul în jos în filmele "Misiune Imposibilă". Dacă era muncă de 15 minute, era prea mare riscul să intervină ceva neprevăzut și nu se băga la misiune. Dacă era muncă de 5 minute, nu se mai uita nimeni la film, de 5 minute trece orice prost cu puțin bulan. Dar 10 minute? Fix cât trebuie să țină spectatorul în tensiune. Și ce tensiune! I se scurge și lui sudoarea de pe frunte, alunecându-i în gura pe care o ține deschisă în timp ce așteaptă să vadă dacă va fi posibilă misiunea imposibilă.

"10 minute" nu sunt niciodată lejere. Dacă ar fi fost, s-ar fi băgat la categoria "5 minute", un amalgam de secunde puse acolo, ca să fie. Și nu poți nici să o lălăi tu mai pe chileanu', cât să ajungi pe tărâmul celor "15 minute". Ai crea un paradox: "15 minute" înseamnă o muncă serioasă... dar dacă depui un efort serios, nu mai atingi cele "15 minute". Or cu paradoxurile nu te joci, le respecți, altfel ajungi să fii bunicul la bunică, sau undeva pe acolo (nu mai știu exact, căutați și voi pe Google cum era, că 5 minute o să vă ia).

Vreo 10 minute mi-a luat și să scriu acest post. Dar nu a devenit serios decât după ce am petrecut 15 minute editându-l. Oare vouă cât vă va lua să îl citiți? Tot 15? 10? Iar dacă decideți că e o porcărie și faceți "skip" de la primul paragraf, tot se pune cu regula celor "5 minute". Engagement, baby!