Lungul drum al lunei catre weekend
Pentru omul de rand, fie el salariat sau elev, timpul ajunge sa se masoare altfel.
Exista in continuare notiunile clasice de zi, minut, ora, secunda, an sau luna, insa sunt doar detalii. Din punct de vedere temporal, viata se masoara in weekend-uri si in intervalul de timp dintre acestea.
La un moment dat zilele inceteaza sa curga in modul lor haotic, fara noima, fara ordine, dar si fara stres, apoi brusc se face luni.
Nu stii exact ce este aceasta "luni" si ce reprezinta, e doar o alta eticheta, asemeni "marti", "miercuri" sau "joi", eticheta alipita uneori portiunii dintre rasarit si apus.
Te ia complet pe nepregatite, ca un uragan, si te pune in fata faptului implinit.
Este luni.
Saptamana, o notiune pe vremuri doar teoretica, incepe. Incet, incet, lucrurile incep sa se miste intr-o directie bine stabilita, trasata de altii. E ciudat, e ceva nou, poate usor palpitant tinand cont ca e prima data, dupa care se termina, odata cu lumina de pe cer.
A doua zi te-ai astepta ca lucrurile sa revina la normal. Mai zboara o fila din calendar, se schimba eticheta si ziua devine "marti". Se repeta luni, se urmeaza iar instructiunile anterioare, dar inca mai speri.
Dar miercuri te loveste in fata cu duritatea unui baros. Te palmuieste metaforic si descoperi pentru prima data rutina. Marti nu a fost doar o coincidenta iar luni pune stapanire pe viata ta.
Vine si joi insa nu te mai ia pe nepregatite. Stii deja la ce sa te astepti si incerci sa scapi. Fara succes. Totul se repeta, totul o ia de la capat, totul incepe iar, din nou, inca o data. E copy/paste, e luni, dupa luni, dupa luni.
In prima vineri iti pierzi speranta. Esti captivul rutinei. Auzi zvonuri ca nu ar fi asa, parca si simti ca atmosfera e usor diferita. Parca adie o boare placuta de vara dupa o iarna geroasa. Parca iese soarele dupa o ploaie mohorata. Dupa ce ai descoperit rutina, descoperi si optimismul.
Sambata este, in sfarsit, la fel ca inainte. Esti relaxat, te bucuri si crezi ca ai scapat.
Cand vine duminica e ca si cum tocmai te-ai fi trezit dintr-un cosmar. Totul a fost doar un vis, lucrurile au revenit la normal. Si totusi, si totusi, si totusi... e ceva ciudat.
Ziua nu mai are aceeasi aroma si acelasi farmec ca inainte. Nu mai e ca sambata, ca nu mai e ca in trecut.
Te trezesti in dimineata urmatoare si o iei de la capat. Luni isi reintra in drepturi.
Continui sa treci prin zilele care se numesc diferit dar, in esenta, sunt tot "luni". Scurtele pauze ale weekend-urilor sunt tot ce ti-a ramas.
Trec zilele, trec lunile si lunile, se aduna anii dupa care uiti. Viata de dinainte e doar o amintire. Nici macar nu esti sigur daca e doar una reala sau daca totul s-a intamplat in imaginatia ta.
Dar nu ai timp de pierdut cu asta. Maine nu e noua zi, maine e o noua luni.
