Lucrurile mărunte dintr-o relație

În dimineața, pe la 07:30, asta am ieșit la alergare. Am luat-o pe la "bulivard" de data asta, pe unde trece tramvaiul, în locul străduțelor lăturalnice pe care le tocesc de obicei.

Undeva la întoarcere mă apropii de stația de tramvai de lângă casă. Văd un tramvai venind spre mine și arunc un ochi spre călători: o fi și prietena mea printre ei? Nu de alta, dar cam era ora la care pleacă spre birou. Nu părea să fie.

Ajung în dreptul stației, arunc iar un ochi spre viitorii călători: o fi și prietena mea printre ei? Am mai prins-o în trecut și am avut ocazia să îi fac cu mâna înainte să plece dar azi n-a fost să fie. "Cam târziu", îmi zic uitându-mă la ceasul care arăta 07:55, "cred că a plecat deja".

Apuc să alerg vreo 50 de metri și începe să îmi sune telefonul: ea era. Aoleu, mă panichez eu, ce urgență o fi? De regulă dacă mă sună în contextul ăsta arde ceva acasă și trebuie să mă ocup eu, pentru că ea fie a plecat deja, fie trebuie să plece.

Răspund îngrijorat... ce să fie oare? "Uită-te în spate", îmi zice. Întorc capul și o văd, în drum spre stație.

Îi fac cu mâna, îmi face cu mâna și mă întorc liniștit la alergat.

It's the little things.