Lorin Ipsum

Ăștia care cred în horoscoape, soartă și alte trăznăi, ar fi spus despre Lorin că avea un nume de familie predestinat. Își câștiga pâinea făcând mici ornamente din ipsos, reparând și văruind pereți, iar pe buletinul său scria clar "Lorin Ipsos". Nu era nimic predestinat aici, dar nici o coincidență. Stră-străbunicul său, Niculae Ipsos, tot cu așa ceva se ocupase, și în neamul său meseria se transmitea din tată în fiu. Deci nu, soarta nu avea nimic de-a face cu faptul că Lorin, un băiat care lucra cu ipsos, avea acest nume. Dar poate că soarta, sau mai bine zis ironia acesteia, l-a pus pe un drum destructiv atunci când a acceptat să îi repare pereții lui Dorin.

Dorin, care lucra în I.T., nu avea un nume predestinat și în chema pur și simplu "Popescu". Avea în schimb un perete crăpat după o inundație a unui vecin, așa că l-a contactat pe Lorin în urma unei recomandări. Lorin s-a dus la Dorin acasă, și-a făcut o idee despre lucrare și a acceptat rapid să o facă. Nu că ar fi avut vreun fel de dubii după ce meșterul a aflat că potențialul său client e I.T.-ist, se știa doar că ăștia au bani.

Faptul că "Lorin" și "Dorin" sunau similar le-a permis ulterior să spargă gheața și pe plan social, interacționând unul cu altul dincolo de subiectul pereților. Și cum se amuzau ei pe pe seama numelor lor "orinești", Dorin i-a spus lui Lorin că numele îi seamănă cu "Lorem ipsum", captându-i instant atenția!

Trebuie să înțelegeți că Lorin era un băiat de la țară. Terminase cumva un liceu obscur de provincie, ba chiar reușise să treacă și de Bacalaureat, având norocul să îl dea pe vremurile când se putea copia mai ușor, dar nu putea fi numit un om cult. Dar spre deosebire de alte persoane aflate în situația sa, nici nu avea vreo aversiune față de cultură. În secret, se mai visase uneori intelectual, cumva opusul meserei sale de ipsosar, însă înclinațiile genetice, mediul familial și capacitatea mentală l-au îndreptat spre bidinea și șpaclu.

Auzind însă că "Lorin Ipsos" seamănă cu "Lorem ipsum" care, după cum încercase să îi explice Dorin, era niscaiva text în latină care se mai folosea prin site-urile web I.T., la design, lui Lorin a început să i se reaprindă avântul intelectual. Devenise brusc mai interesant, mai intelectual, prin simplă asociere. Iar ca să fie treaba treabă și să respecte spiritul "lorem ipsum dolor sit amet", mai avea un singur lucru de făcut: Lorin Ipsos trebuia să se căsătorească cu o Dolores!

Era planul perfect ca să se simtă un om realizat. Nu ar mai fi fost Lorin Ipsos, meseriaș de la sat, ar fi fost cuplul Lorin și Dolores Ipsos, ca în textul latin al lui Cicero și ca în site-uri web. Chestii așa, de oameni citiți, cu școală, nu ca restul țăranilor care știau doar ce vedeau la televizor. Altfel te prezentai, nu ca un zugrav ordinar. Tot ce îi lipsea era "Dolores"! E drept, trebuia să rupă relațiile cu Ana, fata cu care se vedea atunci și cu care se înțelegea bine, dar ce nu face omul ca să fie mai intelectual?

Acum... Andree, Alexandre, Ane, Marii sau chiar Ane-Marii găsea Lorin la tot pasul, dar Dolorese ba! Mai dădea maxim de câte o Mercedesă, Margaretă sau Floricică, în rest toate fetele păreau să aibă nume generice. A fost nevoit, săracul, să caute ca în basme, peste nouă sate și comune și nouă pârâie și râuri până a dat de o Dolores. Te-ai fi așteptat ca și finalul să fie ca în basme, să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți, dar nu. Provocările de-abia acum începeau.

Dolores Popa, pe numele ei întreg, era fiica unui preot. Nu are rost să mai intrăm în discuții onomantice despre ea, e suficient să spunem că tatăl ei, popa Popa, a avut mult de suferit la viața lui. Dolores, în schimb, a fost destul de ferită. Spre deosebire de Lorin, a putut merge neîngrădită la școală, ba chiar a făcut și o facultate. Una de litere, mai mult ca să fie. Și ar fi fost o simplă facultate făcută pentru diplomă dacă nu ar fi studiat clasicul text al lui Cicero", folosit ca placeholder în tipografie sau web design.

Cum fusese complexată de prenumele ei atipic, pentru Dolores a fost o veritabilă revelație să afle de "lorem ipsum dolor sit amet". Văzuse cândva pe niște liste afișate la primărie o familie cu numele "Itamet". I s-a părut ciudat atunci, dar fatidica lecție de latină i-a oferit o idee genială.

Fiind la sat, erau șanse mari ca familia Itamet să aibă un băiat de o vârstă cât de cât apropiată ei. Dacă s-ar fi căsătorit cu el, nu ar mai fi fost Dolores Popa, fata cu nume ciudat a lui popa Popa, ci ar fi fost "Dolores Itamet", ca în latinescul "dolor sit amet". Chestii așa, de oameni citiți, cu școală, nu ca restul țăranilor care știau doar ce vedeau la televizor. Altfel te prezentai, nu ca o fată ordinară. Tot ce îi lipsea era "Itamet"! E drept, trebuia să pornească o relație cu o ipotetică persoană pe care nici măcar nu o cunoștea, dar ce nu face omul ca să fie mai intelectual?

N-a fost greu să găsească familia Itamet. Spre norocul ei, aveau inclusiv un băiat, Sică, de o seamă cu ea, și erau destul de înstăriți, nu sărăntoci ordinari. Numai buni pentru o fată de preot! Spre ghinionul ei, Sică nu era deloc interesat de Dolores... Nu, nu îi plăceau băieții, ca într-o telenovelă ieftină. De fapt, lui Sică i se apriniseseră călcâiele după Ana, o fată pe care o văzuse la discotecă acum ceva vreme. Exact, era Ana lui Lorin!

Și uite așa se formă un veritabil dreptunghi amoros, în care Lorin încerca să o seducă pe Dolores, Dolores încerca să îl seducă pe Sică, Sică încerca să o seducă pe Ana, iar Ana încerca să îl seducă (înapoi) pe Lorin. Ar fi ținut-o ei mult așa, de ar fi ajuns ultima senzație a emisiunilor ieftine, dacă lucrurile nu s-ar fi rezolvat tot pe cale onomantică.

Mai precis, după ceva săpături, Dolores a descoperit importanța diacriticelor în documentele oficiale. Lucrurile nu erau întocmai ca în lista văzută la primărie, și cum Dolores Îțâmeț nu mai suna la fel de bine, a fost nevoită să se mulțumească cu Lorin Ipsos. Sigur, nu era la fel de fermecător ca "Dolores Itamet", dar mergea și "Lorin și Dolores Ipsos", ca soluție de avarie. Iar cu Lorin logodit și-a pierdut Ana orice speranță de a-l recâștiga, acceptând cu resemnare avansurile lui Sică.

Și uite așa s-a încheiat singurul aspect interesant din viața acestor personaje. În mod deloc surprinzător, nu e o decizie inspirată să te căsătorești doar pentru a avea un nume inedit. Lucrurile au devoluat rapid într-o relație tradițională, cu certuri, neînțelegeri și multă băutură. În timp ce Lorin își îneca amarul și își bea zilele în crâșmă, nefericit de căsnicia sa cu Dolores, suferea și Ana. Căsnicia ei cu Sică nu era tocmai nefericită, dar nu putea să nu-și imagineze cum i-ar fost viața dacă în loc de ridicolul Ana Îțâmeț și-ar fi păstrat numele de fată, Ana Ipsum.