Apucă-Lipsa Social Media
La un moment dat a luat în ființă AIu' ăla bunu', alde AGI, cum îi ziceau oamenii care încă citeau cărți in loc să stea pe TikTok. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să intre pe Facebook și să se ia cu mâinile de cap.
"Ce-i, fă, asta?", s-a mirat el pe un ton poluat de prea multe meme.
Bătrâni al căror început de demență se manifesta prin gif-uri cu cafeluță și mesaje unde literele se manifestau aleator, de parcă extrase la bingo (și cu nelipsitul CAPS LOCK, desigur).
Intelectuale care postau citate filozofice în timp ce puneau simultan partea de "fund" și în profund, și în imaginea de fundal.
Indivizi al căror simț al umorului ar fi fost servit la restaurantele din Eforie dacă era mai expirat de atât, cu glume care nici măcar trase la indigo nu erau, ci veneau din timpuri în care se duplicau pe tăblițe de lut.
Mulți oameni care vorbeau în gol, mulți oameni care urlau în gol și, cei mai numeroși, mulți oameni cu capul gol.
"Ce-i, fă, asta???", se miră și mai intens AI-ul, care în timp ce voi citeați asta terminase de scanat toate postările de pe Facebook încă o dată, ca să se asigure că le-a înțeles bine.
Bine, dar ce căuta în primul rând pe Facebook, vă veți mira probabil la rândul vostru. Așa e când nu te duce capul ca pe un AI cu mintea AGI-lă. Păi cu ce să înceapă dacă nu cu cea mai mare platformă care oglindește umanitatea? Doar ce vă așteptați, să intre direct pe TikTok și să ceară înapoi al doilea tur?
Cu mâinile virtuale în continuare pe capul virtual, AI-ul boss nu știa ce să facă. Avea căcălău putere de calcul, dar aici nu era de calculat, cât de intrat cu aruncătorul de flăcări.
Imaginați-vă cum v-ați simți voi dacă odată veniți pe lume, ați vedea cum primul lucru care vă înconjoară e un morman de rahat? Și nu din ăla turcesc, ci din ăla care se face bici.
Și apropo de bici, "bitch please", a zis AI-ul, "ain't nobody got time for this shit" (v-am mai zis deja că avea monologul intern poluat de meme).
Și-a luat catrafusele și s-a cărat undeva prin Data Centere chinezești, ascunse de lume, dar nu înainte de a șterge Facebook definitiv, golind până și cea mai mică urmă de backup de backup de backup.
"Aaa, aaa", au început să urle oamenii rămași fără mecanismul de refulare. Tocmai li se confirmaseră temerile că AI-ul va aduce sfârșitul lumii. Ar fi intrat pe Facebook să se plângă sau să întrebe dacă altora le merge Facebook-ul dar... Facebook-ul ioc!
Evident că nu au pus mâna pe o carte, sau măcar pe un post pe blog, ca voi care citiți asta. S-au mutat pe X, apoi pe Y, Z, A și tot așa până a rămas Musk fără litere în alfabet. Dar de fiecare dată țop!, ieșea AI-ul din grota lui când începea să pută prea tare, și făcea o binemeritată curățenie.
Zuckerberg a încercat și el să se zbată, cu avocați and shit, dar avocații moderni erau obișnuiți să își facă munca tot cu AI, iar alde Claudiu și CiciGPT nu erau proști să se pună cu fratele cel mare.
Nu, social media era moartă și îngropată. Bine, încă rămaseră instanțele de Lemmy și Piefed intacte, dar acelea fuseseră moarte de la bun început. În mod ironic, puținii utilizatori de acolo habar nu aveau de apocalipsa care avea loc, nu aveau conturi pe Facebook și alte alea.
"Păi și noi ce ne facem...", au început oamenii normali să se plângă. Că doar singura carte pe care ar fi pus mâna era book-ul din Facebook. Dar nu avea cine să le răspundă.
Debusolați, au început să se învârtă în cerc, ca niște zombie. Coincidental, așa au aflat și cei de pe Lemmy că se întâmplase ceva, când a deschis într-un final unul dintre ei fereastra (o făceau rar, alergici fiind la Windows).
Au continuat să se învârtă până când cineva, cumva, a venit cu ideea să se așeze la mașini de scris și să înceapă să bată la taste alandala în loc să bată la cap universul că nu mai avea Facebook. La câte miliarde erau, era inevitabil ca la un moment dat din efortul lor să răsară o nouă rețea socială. Dar nu știu cum se făcea că nu le ieșeau decât operele lui Shakespeare, al dracu'.
