La frizer

Prim amintire de la frizer o am de cand nu stiam inca sa citesc si sa scriu asa cum trebuie. Bunicul meu m-a dus la frizeria din sat, un loc misterios si cu aer comunist, amplasata intr-un loc ce a devenit acum o ruina.

Frizerul purta un halat alb si avea unghia de la degetul mic lasa lunga iar pe pereti erau postere cu frizuri demodate, ramase de pe vremea raposatului. A fost prima data cand am mers la un frizer, ciudat cum astfel de detalii iti raman intiparite in minte iar altele, mai importante, se pierd prin cotloanele memoriei...

Bunica mea imi spusese sa ii transmit frizerului sa ma tunda “cu breton”. Nu stiam ce inseamna exact asta dar am repetat si eu acelasi lucru. In ceea ce ma privea, tot ce imi doream era sa nu fiu tuns foarte scurt. Am avut de cand ma stiu parul mai lungut si arat ingrozitor cu clasica tunsoare cu “la masina”.

Rezultatul a fost trist. Am umblat de rusine cu o sapcuta alba pe cap. M-am intalnit cu prieten care a promis ca nu va rade de mine iar cand mi-am dat jos sapcuta mi-a spus “cheliuta”. Din nou, ciudat cum retii astfel de detalii.

In rest m-au tuns vecinii. Cand primul dintre ei, nea Mihai, a plecat din Spania, i-a luat locul nenea Dan. Ambii au fost priceputi si, cel mai important, nu iti cereau bani. Am fost tuns si la fabrica odata, de unul dintre colegii parintilor mei, si m-a tuns atat de scurt si de urat incat am inceput sa plang, chit ca eram deja mai marisor, elev de gimnaziu. Trecusem insa de mult de varsta la care tunsoarea devine un subiect de rusine si sa te duci cu o astfel de frizura la scoala… brr!

Am avut si noi candva doi copilasi la bloc, cu tunsori execrabile si toti cei care ii vedeau ii intrebau daca au fost tunsi cu ciobul sau cu unghiera. Nimeni nu vrea sa faca parte din categoria asta.

Apoi m-am dus la facultate si am mers la frizerul unchiului meu. Era un nene batran si avea o camaruta mica in care tundea clientii. Mi-a displacut teribil locul acela! Trebuia sa suni la poarta sau sa strigi, ca la sat, asteptand sa iasa frizerul iar pretul oscila dupa mutra fiecaruia. Daca ii spuneai ca te-a trimis X, iar pe X il cunostea, iti cerea mai putin.

Ne-am despartit in mod tragic (pentru mine) acum vreo 7-8 ani. Dupa o tunsoare dezastruoasa, ce m-a lasat cu un breton de calugar franciscan si mi-a mai cerut si 15 lei, un pret fabulos pentru un frizer de cartier, mi-am jurat ca nu o sa mai calc pe acolo. Lasand la o parte ca era frizerul tipic, un om excesiv, dar excesiv de vorbaret si barfitor, ii foloseam serviciile pentru pretul mic si lipsa de alternative.

Am decis sa merg in Bucuresti, acolo unde se tundea Alex. Era un salon mititel dar cochet, Nofry, care tundea si barbati. Pe langa faptul ca era doar 10 lei (si inca este dupa atatia ani), am fost parca transpus in alta lume.

Nu tu batrani soiosi si dubiosi si aparatura si scaune mai batrane decat mine, nu tu vorbarie, nu tu postere comuniste. In schimb, am avut parte de un mediu aerisit, personal tanar si prietenos, tacut si cu accesorii care pentru mine erau de domeniul SF-ului: foarfeca pentru filat, diverse aparate de tuns, uscator de par, oglinzi mari pe pereti, gresie pe jos… facusem brusc trecerea de la evul mediu la secoul 21!

Experienta tunsului in sine a fost si mai socanta: lasand la o parte linistea, domnisoara a fost foarte atenta la detalii si minutioasa, tin minte ca a durat aproape 45 de minute, si a facut o treaba atat de buna incat am continuat sa revin la ei. Chiar azi m-am tuns la Nofry, fix de domnisoara care m-a tuns si prima data.

In timp ce asteptam la rand, am privit-o cum il tundea pe domnul din fata mea: ar fi putut scapa rapid, cu aparatul, dar a fost foarte grijulie, masura atent firele de par, sa fie peste tot uniform, a aranjat din foarfeca. Pur si simplu a facut o treaba de profesionist.

Mi se pare interesant cum poti face o paralela intre frizer si viata prin modul in care evoluezi si cauti servicii mai bune. Intai mai pe langa casa, pe la rude si vecini, dupa care prin cartier, cat mai ieftin, dupa care la un salon mai modern.

Ca sa fie comparatia perfecta, incetezi sa mergi la frizer odata cu chelia, decesul (metaforic sau nu) al podoabei capilare cand intre frizeria antica si cea moderna nu mai exista diferente: tunsoarea se face rapid, la 0, iar rezultatul e mereu acelasi: o bila lucioasa.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii