Kafkaesc

Într-o dimineață, trezindu-se dintr-un coșmar cumplit, Grigore a realizat că ar dori să fie mai cult. Ajunsese deja la o vârstă și totuși cultura sa generală se limita la știrile de la televizor și la articolele din tabloide. Ar fi fost îngrozitor să ajungă un bătrân needucat și fără dinți, ca în visul său.

Ce face un om atunci când vrea să devină mai cult? Răspunsul e simplu: citește. Ce citește? Aici se complică puțin lucrurile. După o îndelungată cercetare, constând mai mult în căutarea pe Google a termenului "scriitori de oameni culți", s-a oprit asupra lui Kafka.

German, un soi de nuvelist filozofic și cu un nume care ieșea în evidență, Franz Kafka era alegerea perfectă. După o altă repriză de cercetări, de data aceasta pe pagina de Wikipedia a scriitorului, s-a oprit asupra Procesului. Din ce înțelesese, era cu tribunale, judecători, chestii... părea citibil.

A găsit cartea pe net, a citit-o, s-a scărpinat în cap destul de nelămurit la final, dar țelul și-l atinsese. Urma acum partea a doua a planului, și anume să le aducă la cunoștință celorlalți că îl citise pe Kafka.

Problema lui era că nu te poți duce pur și simplu la oameni și să le spui: "știi, am citit recent o carte de Kafka..." fără să pari un lăudăros arogant. Până și creierul său incult înțelegea atâta lucra. Era nevoie de ceva mai multă subtilitate. De exemplu, să te trezești într-o situație anume și să remarci cult "vai, dar ce situație kafkaească". Dar cum ajungi într-o situație kafkaească? Aceasta era cealaltă problemă.

Evident, trebuia să aibă legătura cu vreun proces sau ceva similar. Dar cum Grigore era un cetățean molâu, cu mai puțină coloană vertebrală decât cărți citite, nimeni nu l-ar fi dat în judecată. Taxele și le plătea la timp, bani mulți oricum nu avea și nu era nici șofer să poată încălca regulile rutiere. Dar se pare că stelele i-au surâs totuși pentru că într-o bună zi s-a trezit cu o amendă în cutia poștală: aparent circulase fără rovinietă, o situație de-a dreptul bizară, ținând cont că nu avea nici mașină, nici carnet.

Bucuros, Grigore se și vedea deja cu sacii în căruța. Urmă să o conteste la tribunal și să petreacă luni, poate chiar ani, luptându-se cu statul pentru o amendă absurdă. Ce putea fi mai kafkaesc de atât?

În ziua de dinaintea prezentării în fața judecătorului, s-a tuns, s-ar aranjat, a făcut un duș și s-a dus să doarmă mai fericit ca niciodată. Dimineața s-a trezit transformat într-un gândac oribil. Cu noul său creier de insectă nici măcar nu putea să înțeleagă ironia situației.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii