Încărcat de daruri

Am plecat la țară cu mâna goală și ne-am întors cu patru sacoșe, plus două rucsacuri pline până la refuz, pentru că știi că ești român dacă rudele și familia nu te lasă să pleci dacă nu ești încărcat de daruri.

Chiar dacă ai deja, chiar dacă nu îți plac așa mult lucrurile în cauză, lumea nu se simte bine fără a-ți oferi câte ceva, în general roade ale câmpului sau ale grădinii, cum ar fi fructe sau legume și, nu în ultimul rând, produse de casă: gem, zacuscă sau compot. Orice numai să nu pleci așa cum ai venit.

Uneori se transformă într-un fel de competiție pentru a vedea cine poate oferi ceva nou: ai primit mere? ia niște pere de aici. Vin ai? nu vrei și țuică? Nu mai am gem, dar uite niște prăjituri tocmai cumpărate de la magazin. Nu contează că îți poți lua și tu, musai e sa fie oferite si bine primite.

Iar darurile sunt mereu de apreciat, oferite fiind din suflet, chiar dacă uneori te-ai putea lipsi de ele. Însă în aceste condiții, cel mai mare succes este să te poți întoarce cu mâinile în buzunar, lipsit de greutate, fără nici o responsabilitate și fără nimic de cărat. Dar la așa ceva nu se va putea ajunge decât în viitor și poate nici atunci, când oamenii îți vor putea teleporta direct bagajele sau le vor putea transmite pe net.

Iar atunci succesul unei vizite se va măsura nu după numărul de sacoșe cu care te întorci acasă ci după numărul de mesaje din inbox.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii