În scris

E nasol să te prindă seara și să nu ai nimic de zis. Nimic care să merite, cel puțin.

E greu să scrii să ceva atunci când nu te ghidează mâna invizibilă a inspirației. E cu atât mai greu când o altă mână, cea a termenului limită care se apropie, îți arde una peste ceafă. "Ce faci, bă? Treci și scrie."

Trebuie să fii atent la exprimare, la gramatică, la mesajul trimis. Să nu fie ceva nici prea bland, nici prea controversat ci undeva la mijloc. Suficient de interesant cât să atragă lume, insuficient de șocant pentru a risca să iei un "cancel" peste ani. Dar la ce să te aștepți? Până și scrisul după dictare e greu.

Pe vremuri (a se citi "școală") scrisul făcea parte din rutina zilnică, aproape la fel de comun ca respiratul. Dacă nu erai lepră sau la un liceu de formă erau șanse mari ca scrisul să îți ocupe cea mai mare parte din zi. Scrie lecțiile, scrie temele... copiază temele tot prin scris. Orice făceai implica într-o formă sau alta un stilou, pix sau creion.

Chiar și când s-au introdus calculatoarele, scrisul tot o provocare a rămas. Ba chiar era mai greu. Ce, ați uitat că nu v-ați născut cu tastele sub degete? Poate că în prezent majoritatea utilizatorilor de PC, cei care nu îl deschid din an în Paște, pot tasta fără să privească tastatura. Dar pe vremuri cu toții ciuguleam literele pigulind cu atenție tastele. A... B... C... Doar WASD-ul îl știam instinctiv pe de rost.

Scrisul era dificil și pe telefon. "Ceva", un cuvânt scurt și generic avea nevoie de multe bătăi de taste. Tap-tap-tap pe tasta 1 (ABC), până când apărea C-ul. Tap-tap pe tasta 2 (DEF). Tap-tap-tap pe tasta 8 (TUV) și un Tap final pe tasta 1. Cu atâtea taste nu e de mirare că pe vremuri se comunica prin beep-uri.

"Evoluția" s-a transformat în telefoane cu taste dedicate, ca pe tastaturile de calculator, dar cu propriile seturi de probleme pentru băieții cu degetele groase sau fetele cu unghii lungi. Tastează dacă poți și dacă ai cu ce... cu scobitoarea?

Nici în forma finală, așa-zisul touchscreen, nu a venit cu o metodă mai simplă de a scrie. Un autocomplete care generează bazaconii și niște taste virtuale la fel de problematice și înghesuite precum cele fizice.

Cică suntem în 2025, avansați, AI-uri, roboți... Aiurea! Cei mai deștepți erau tot strămoșii noștri. Pe vremea picturilor rupestre nu îți băteai capul cu scrisul.