Imajica, de Clive Barker

Dupa ce am citit (si mi-a placut), The Damnation Game, al lui Clive Barker am incercat imediat dupa si o alta carte faimoasa a sa, Imajica.

coperta Imajica
(sursa imaginii: goodreads)

Fostul sot al lui Judith, orbit de gelozie si posesivitate, angajeaza un asasin pentru a o ucide. Este salvata de Gentle, fostul ei iubit, un gigolo artist.

Pana acum pare a fi un roman de dragoste, cu intrigi, pasiuni, romantism... ceva ce ar scrie Sandra Brown. Doar ca asasinul se dovedeste a nu fi om, ceea ce complica lucrurile si ii arunca pe Judith si pe Gentle intr-o calatorie epica prin Imajica. Si cand spun "epic", ma refer la EPIC!

Romanul e suficient de mare incat sa poata fi impartit intr-o trilogie. Exista chiar si variante in care a fost publicat sub forma de doua carti. Fiind insa scris si publicat original intr-un singur foc, are o fluiditate rar intalnita in acest gen. Inca de la primele pagini esti plimbat intr-o calatorie fantastica prin Imajica, pornind de la Pamant, cel de-al cincilea Dominion, ce ar fi fost separat de celalalte patru taramuri fantastice acum multa vreme.

Calatoria decurge intr-un mod din ce in ce mai misterios si fantastic dar, cel mai important, foarte original. Da, apare magie, apar zeitati, apar alte lumi, dar nu intr-o maniera standard, cu elfi, orci, monstri si vrajitori. Totul are o alura mult mai spirituala si realista.

Nu vorbim de luni deprinse din basme, ci doar de lumi diferite, in care viata, fauna, flora si cultura au luat-o pe cai diferite. Acest aspect a fost unul dintre cele care m-a impresionat cel mai mult la Imajica. In fond, cat de des iti poti reimagina clasicile creaturi fantastice? In Imajica lucrurile stau altfel.

Un alt aspect demn de punctat este accentul pus pe dualitatea masculin / feminin si pe partea religioasa a acestuia, a zeitelor originale prigonite de zeul mascul, precum si conceptul de romantism, aici avand parte nu de un simplu si banal triunghi amoros, ci de mai multe triunghiuri amoroase ce par sa se intersecteze.

Bineinteles, nu putem uita nici de micile bucati horror inserate prin carte. Vorbim doar de Clive Barker. Aici insa nu reprezinta punctul focal al povestii, ci doar unul dintre nenumaratele condimente. Daca ar fi sa fie integrata intr-un gen, probabil cel mai bine i s-ar potrivi cel de "dark fantasy".

Cine doreste sa incerce un alt gen de fantasy trebuie sa dea o sansa si operei lui Clive Barker! Imajica nu e chiar pentru oricine, dar odata ce te prinde, e greu sa nu fii impresionat.

Bogdan BUCUR

Bogdan BUCUR

Născut și crescut
București