First World Problems - mirosul de sarmale

Printre ustensilele de bucătărie care ne-au făcut viața mai simplă și mai sănătoasă, pe una dintre primele poziții ar fi slow cooker-ul. Ne-a plăcut atât de mult încât s-a numărat printre cadourile de Crăciun făcute anul trecut și a fost primit cu un entuziasm real (confirmat).

Ce e fain la un slow cooker este că nu trebuie să îl păzești. Arunci dimineața (sau seara) ingredientele înăuntru apoi îl lași să își facă treaba. După 4 sau 8 ore, în funcție de program și ce gătești, mâncarea e gata iar aparatul o menține caldă până când ești pregătit să iei masa.

După o zi lungă de muncă, mai ales dacă trebuie să faci și naveta înapoi spre casă, nu toată lumea are timpul și energia necesară să gătească ceva. Pe lângă asta, mâncarea trebuie păzită, o urmărești să nu se ardă, mai amesteci. Nu e simplu.

Slow cooker-ul nu are aceste dezavantaje. Sacrifici 5-10 minute timp de pregătire și aia e. Singura problema e dacă se oprește curentul.

Există însă un dezavantaj nasol. Ieri a fost duminică așa că Alex a avut timp berechet să formeze o oală de sarmale și le-a lăsat la slow cooker peste noapte, ca să avem ce mânca zilele acestea, să nu mai pierdem timp cu gătitul în cursul săptămânii (ca o notă, sarmalele la slow cooker mi se par superioare celor gătite la cuptor).

Ei bine, de când m-am trezit și am ieșit din dormitor, m-a lovit un miros covârșitor de sarmale.
Te duci spre baie? Sarmale.
Te duci să faci un ceai sau o cafea? Sarmale.

Și așa bine miroase că nu poți să te abții să nu îți fie poftă. Iar până la prânz mai este...