Fericirea e un bol de fructe

Am trecut astazi prin MegaImage, in drum spre munca, pentru a-mi cumpara banane, fructele mele de zi cu zi. Nu mai aveau asa ca am luat patru mere si cinci mandarine. In total, 5.30 RON, o suma micuta, care m-a pus pe ganduri.

Nu am prins comunismul, aveam doar 2 ani atunci dar tot nu am avut o copilarie plina de fructe exotice. Merele se gaseau pe toate drumurile, erau destul de ieftine, si consumam in cantitati imense, in special datorita prostului obicei de a rontai ceva in timp ce citeam sau ma uitam la televizor. Portocalele si bananele erau, chiar si dupa caderea lui Ceausescu, ceva rar. Destul de scumpe, le primeam de Craciun, cu ocazia zilelor de nastere sau a altor sarbatori si mi se pareau ceva extraordinar.

Imi aduc aminte cum bananele erau adesea verzi si lasam cateva zile pe calorifer, sa se coaca. Asteptam lacom si nearbdator momentul si o frecam tot timpul pe mama la cap: "s-au copt? s-au copt?"

De ananas sau nuci de cocos nici macar nu se punea problema. Erau prea scumpe. De grapefruit-uri in schimb, mandarine, ceva mai tarziu kiwi, am avut parte, dar tot destul de putine. Era ceva special cand aveam kiwi, imi placea foarte mult gustul lor acrisor.

In perioada primului Craciun sarbatorit la Alex, dupa ce ne-am mutat impreuna, am trecut printr-un magazin de fructe si legume din zona si am cumparat toate fructele pe care le-am vazut. Am vrut sa incerc tot. Si ananas, si nuca de cocos, si rodie, si mango... am trecut chiar si printr-un MegaImage, sa vedem daca mai gasim fructe noi. Am avut si o sacosa de portocale si a fost una dintre cele mai placute amintiri de Craciun pe care le am.

Sunt lacom si pofticios, probabil si din cauza ca nu m-am putut bucura de tot ce mi-am dorit la timpul potrivit. Astazi insa putine lucruri ma bucura la fel de mult precum sa am portocale, banane, kiwi, sa fie multe si sa stiu ca pot manca cate doresc, pana cand ma satur.

Pentru mine fericirea e un bol plin cu fructe.