Durururu, durururu

Durururu, durururu se invartea roata, rostogolindu-se pe drum agale.

Patratul o privea cu jind. Si-ar fi dorit si el sa fie la fel de gratios, sa se miste la fel de fluid si sa se poata plimba prin iarba si praf, la munte sau la deal, oriunde si-ar fi dorit inimioara sa, la fel ca roata.

Incerca, pentru a nu stiu cata oara, sa se miste si el. Harsti, harsti, isi tarsaia patratul corpul greoi pe sol, lasand urme adanci in urma sa. Nu vroia si pace, oricat de mult ar fi incercat, oricum s-ar fi sucit, nu se putea roti.

Si-a rugat un prieten sa il ajute sa se roteasca. Cunostea un inventator ingenios, genul de om ale carui nascociri te faceau sa te scarpini in cap si sa le privesti mirat, incercand din rasputeri sa intelegi ce sunt si ce scop au.

-“Sigur", i-a spus inventatorul. “Dati-mi un punct de sprijin si rostogolesc patratul!”, a spus el increzator.

S-a dus sa caute o ranga sau ceva similar cu care sa poata urni patratul. S-a intors intr-un final cu un baston lung de metal, pe care l-a folosit intai sa deseneze tot soiul de schite si calcule in praful de pe drum, in incercarea de a gasi cea mai buna metoda de a face patratul sa se invarta.

-“Evrika!” a urlat inventatorul, dar Evrika nu era prin preajma asa ca a trebuit sa se descurce singur. A luat bastonul, l-a infipt sub patrat, ciupindu-i dureros fundul, dar acesta a strans vitejeste din dinti! “Trebuie sa rezist pentru rostogol”, si-a spus el.

Cu chiu, cu vai, pentru ca inventatorul era batran si avea bratele doar cu putin mai groase decat bastonul de metal, a reusit intr-un final sa il rastoarne pe patrat. Iar patratul s-a dus buf, fix in nas. A ramas blocat cu fata in tarana, neputand sa scoata nici un “pas”. Inventatorul era prea ostenti sa il mai impinga iar asa ca acolo a ramas blocat patratul...

Durururu, durururu, se invartea roata in jurul lui iar patratul avea impresia ca rade de el. Dar nu putea sa vada nimic, cu chipu-i afundat in praf. Putea doar sa auda roata invartindu-se, parca special pentru a-i face in ciuda. Durururu, durururu...