Dragon Age: Veilguard și woke-ismul
Printre cadourile primite de Crăciun s-a numărat și Dragon Age: Veilguard, un joc de care auzisem, eram curios, dar nu țineam neapărat să îl încerc. Gurile rele spuneau că e mai slab decât Baldur's Gate 3 (pe care l-am primit tot cadou, dar de ziua mea) și că e plin de chestii "woke".
Dar cadoul e cadou și după ce am terminat cu Spiderman și Spiderman: Miles Morales am băgat discul în consolă și m-am afundat în lumea din Veilguard. Eram familiarizat cu universul, prietena mi l-a dăruit tocmai pentru că știa că mi-a plăcut foarte mult Dragon Age: Origins care da, a fost un joc excelent. Pe de altă parte, Dragon Age: Inquisition nu a reușit să mă prindă deci rămânea de văzut.
Deși începutul a fost stupid și clișeic, la final mi-a plăcut foarte mult și am strâns vreo 44 de ore în joc dar... Mi-a plăcut tocmai din motivele pentru care jocul a fost criticat pe bună dreptate de fani.
Am simțit nevoia de o pauză de la Baldur's Gate 3 din cauza sistemului de luptă turn-based, prea îndelungat și obositor pentru mine. Prin contrast, Veilguard e un action-RPG realtime, în care apeși pe butoane, țaca-paca, dai cu sabia și cu vrăji iar inamicii mor. Hărțile sunt colorate, cu puzzle-uri simpluțe și comori la tot pasul iar cu banii strânși în joc poți să îți iei arme și armuri mai bune.
Dragon Age: Veilguard e un joc relaxant, în special pe cel mai jos nivel de dificultate. Deciziile pe care le iei în joc sunt, în general, intuitive, și nu au consecințe majore (cu o singură excepție). Poți explora harta în ritmul tău, să faci quest-uri și side-quest-uri care constau în a merge de colo-colo, a vorbi cu oameni și a omorî inamici. Companionii din joc sunt interesanți după ce ajungi să îi cunoști, au interacțiuni diferite între ei și mini-povești simpatice, chit că destul de clișeice.
Prin contrast, Dragon Age: Origins, jocul care a lansat franciza, a fost mult mai întunecat. Nu a avut atmosfera colorată de Fortnite din Veilguard ci a fost mult mai "grim". Acolo deciziile contau și trebuia să fii atent la ce alegi pentru că nu aveai cum să împaci și capra, și varza. Practic aproape opusul și atunci nu e de mirare că lansarea a fost una controversată, când s-a schimbat complet tonul jocului și au fost înșelate așteptările fanilor. Dar cel mai mare scandal a pornit de la partea "woke".
Unul dintre personaje este non-binary, născut ca o femeie dar nu se simte ca una, are o revelație și declară că pronumele pe care le preferă sunt "they/them". Totul este atât de insipid și stupid tratat încât pare o bifă dintr-un raport de incluziune, băgată cu forța de un departament pentru diversitate. Asta în condițiile în care personajul în cauză avea deja un background interesant: provenea dintr-o cultură dar fusese crescut într-alta.
Nu mă deranjează partea cu non-binary / trans / LGBT și restul chestiilor. În The Wandering Inn, care este cea mai bună serie fantasy pe care am avut plăcerea să o citesc, apar și astfel de subiecte. Și sunt tratate într-un mod interesant, care chiar te pune pe gânduri și, cel mai important, într-un mod fantastic.
Subiectele acestea, pe care unii ar prefera să le ignore și să se prefacă că nu există, au și ele locul lor în arta creativă. Și cred (pentru că am observat asta) că pot fi abordate într-un mod creativ, să fie un bonus care oferă unei povești nuanțe noi, mai ales în genul fantasy sau science-fiction.
În momentul în care începi să le bagi pe gât în cel mai sec mod cu putință, ca în Veilguard. nu faci decât să alienezi oameni care poate că ar fi fost dispuși să asculte dacă nu era ceva atât de fățiș. Și e păcat, pentru că sunt șanse reală să se fi omorât o franciză iubită cu tonele de review-uri negative pe un subiect care nici măcar nu avea legătură cu jocul.
