Direct din santier

Printre mobila mutata si acoperita cu celofane, inaintand cu greu prin inghesuiala creata, inotand prin praf, ne facem zi de zi drum catre camera, in asteptarea zilei in care totul va fi gata.

Acum e randul instalatiei electrice. Atat de batrana incat ar fi avut de mult nepoti, nu mai face fata numarului din ce in ce mai mare de aparate. Sunt alte timpuri, astazi aproape orice se poate baga in priza iar un prelungitor ajunge uneori sa valoreze greutatea sa in aur.

Peretii, cu nici macar un an de la renovare, zac in ruine. Santuri caramizii le brazdeaza obrajii, iar ordinea precara de dinainte e inlocuita cu dezordine. Dezordine si praf.

Masa se schimba, tabieturile se schimba, iar felurile de mancare sunt inlocuite cu gustari ce pot fi devorate rapid in camera, pe scaun, la birou. Lumina nu avem si daca nu ne grabim, riscam sa nu vedem imbucaturile.

Dimineata implica slalom printre mobila, seara implica slalom printre mobila iar noaptea... cu putin noroc, am reusit sa pastram patul intins si nu e inca nevoie sa ne inghesuim doi in jumatate de pat. Inca.

Pisicile insa se impart in doua categorii: cele carora nu le pasa deloc si cele carora le pasa prea putin. Zac pe sub celofan, pe sub scaune intinse cu susul in jos, si dorm in ciuda zgomotelor si a prafului. Loc sa fie, si mancare.

Noi nu suntem la fel de norocosi. Asteptam ziua in care totul se va termina pentru ca totul sa o ia de la capat. Peretii vor trebui refacuti, gresia schimbata, mobila schimbata, alte usi...

Nu avem inca o casa, tot ce avem e un santier ce e din cand in cand locuibil.