Diferențe de opinie - The Knowldge Project

Ascult podcast-ul lui Shane Parrish de câțiva ani și e cam singurul podcast pe care îl ascult (unica excepție a fost ICR-ul lui Eftimie și Dorin Lazăr). Omul este clar o persoană inteligentă și curioasă și până recent singurul punct unde mi se părea că are opinii cu care nu sunt de acord era cel al "Inteligenței Artificiale" (este un mare fan, eu nu prea). Apoi am observat o oarecare alunecare către panta conservativă, așa cum e ea văzută pe continentul Nord-American.

Într-un interviu cu Lulu Cheng Meservey, aceasta s-a apucat să îl ofere ca exemplu pe Donald Trump și să îi scoată în evidență calitățile de orator și să explice cum e o persoană amuzantă (are umor în discursuri, gesturi și tonalitate) și cum reușește să comunice în mod eficient. Nu era propagandă pe față, în apărarea doamnei, și tot ce a spus era, dacă nu adevărat, plauzibil. Dar tot mi-a lăsat un gust amar asocierea cu un personaj care e atât de dubios într-un mod atât de evident, mai ales în condițiile în care alți invitați din trecut au preferat să evite în mod diplomatic opinii sau asocieri cu persoane sau ideologii controversate.

Într-un alt interviu s-a discutat despre Elon Musk și Tesla iar Shane povestea cum mama lui i-a sugerat să cumpere genul de sticker cu mesaj de tip "mi-am cumpărat înainte ca Musk să o ia razna" sau ceva similar, în contextul în care recunoștea că Tesla pe care o deține fusese zgâriată mult mai des în ultima perioadă. Și a declarat, printre altele, că lui nu i se pare că Musk face ceva greșit și că lumea are nevoie și de oameni ca Elon, cu opinii controversate și/sau în contradictoriu.

Din nou, nimic foarte pe față, dar tot deplasat (pentru sensibilitățile mele), în condițiile în care Elon Musk, un om despre care eu însumi aveam o părere bună în trecut, a făcut la rândul lui niște gesturi și declarații cel puțin dubioase și a devenit evident de câțiva ani că e un om de o calitate morală josnică.

A mai avut alte două interviuri cu Pierre Poilievre, candidatul canadian din partea conservatorilor, și un individ asociat curentului MAGA (motiv pentru care a și pierdut alegerile). În apărarea lui Shane, a declarat că a dorit să facă astfel de interviuri și cu reprezentați ai partidelor de opoziție dar nu au acceptat iar prin episoadele trecute din podcast a avut și unul cu (fosta) soția lui Justin Trudeau.

Nici aici nu a fost tocmai propagandă pe față, multe opinii păreau sau chiar erau de bun, dar parcă tot a încercat să îl spele, mai ales prin întrebările de la final de forma "ce mâncăruri îți plac", în condițiile în care alți invitați au avut parte de astfel de întrebări menite să îi umanizeze.

La un alt interviu ascultat chiar săptămâna trecută, cu un mare mahăr în domeniul media, Michael Ovitz, acesta declara că e adeptul ideilor lui Peter Thiel (un alt dubios) în materie de monopol și că vede monopolul ca pe un lucru bun. Apoi s-au lansat într-o mică tiradă împotriva unui primarul socialist proaspăt numit (cred că Mamadani) și au alunecat în obositoarea echivalare a socialismului cu comunismul, în timp ce Shane deplângea la rândul lui faptul că în Canada se alunecă prea mult în socialist. Nu intru prea mult în detalii, restul interviului a fost interesant și, din nou, nu a fost propagandă pe față, iar omul în sine nu părea rău, ba chiar din contră. Dar tot am rămas, iar, cu un gust dubios.

A nu se înțelege de aici că The Knowledge Project e niscaiva clonă de Fox News iar Shane Parrish vreun soi de Tucker Carlson. Nici pe departe, nu se apropie de punctul în care să renunț cu dezgust să îi mai ascult interviurile. Are sens ca el și majoritatea invitaților săi, toți indivizi afluenți și înstăriți (unii chiar mega-bogați) să fie mai "conservatori". Însă tot mă irită.

Shane Parrish însuși spunea că e important mesajul din spate, nu cine îl transmite, și e un lucru cu care sunt de acord. Mesajele din spate au avut, cu mici excepții, sens. În plus, sunt de părere că nefiind nativ și nelocuind în SUA sau Canada, nu pot avea o părere reală despre situația politică de acolo. Nici măcar nu sunt chiar atât de anti cu privire la opiniile conservatoare cât sunt în raport cu personajele care le promovează. Dar e ciudat. Parcă s-a pângărit un sanctuar, o oază intelectuală în care îmi plăcea să mă retrag.