Cum a facut Valve un sport din Dota

Când Valve a anunțat prima ediție a The International, oamenii nu au știut ce să creadă. Premiul pentru echipa câștigătoare al primului turneu de Dota2 urma să fie de 1 milion de dolari. O cifră atât de fabuloasă în comparație cu restul fondurilor de premiere al altor competiții de e-sports încât EHOME, cea mai bună echipă de Dota la acel moment, nu a participat crezând că totul e un soi de escrocherie. Na'Vi (Natus Vincere) a fost echipa care a reușit să înfrângă competitorii dar adevărații câștigători au fost Valve.

Na'Vi, campionii TI 1. Sursa imaginii: Dota2.com

Prima versiune de Dota, un mod de Warcraft III, era deja consacrată ca e-sport, având deja echipe și jucători legendari. Cu un mod de luptă profund strategic dar și plin de acțiune, confruntarea dintre două echipe de câte 5 jucători avea toate ingredientele necesare pentru a deveni un sport virtual de succes.

Prima versiune a Dota. Sursa imaginii: nims11

Valve nu au fost prima companie care a încercat să profite de succesul Dota. Atât Riot, cu League of Legends, cât și S2 Games cu Heroes of Newerth s-au dorit a fi succesori ai Dota, însă doar Valve a reușit să se impună cu adevărat. Împreună cu IceFrog, unul dintre autorii modului de joc original, au scos pe piață Dota2, bazat pe engine-ul Source 2, iar The International a reușit să atragă atenția asupra jocului nou lansat.

Ademeniți de câștigurile mari, jucătorii au trecut treptat la Dota2. Era în sfârșit posibil să trăiești dintr-o carieră de gamer, iar legende precum Puppey, Dendi, LodA sau BurNIng au avut o tranziție de succes. Organizația Fnatic și-a mutat chiar întreaga echipă de HoN la Dota2.

Ademeniți la rândul lor de o audiență crescândă, precum și de implicarea unei companii de succes precum Valve, sponsorii și organizatorii de evenimente au îmbrățișat și ei Dota. S-a început timid, cu premii de doar câteva zeci de mii de dolari, dar turneele erau dese, cu tradiție, iar spectatorii entuziasmați.

Au apărut și studiourile de casting, JoinDota și Beyond The Summit remarcându-se în mod special, cu fani dedicați sau foști jucători de top comentând meciurile profesioniste. Atmosfera era ceva mai destinsă și mai glumeață, studiourile erau adesea compuse din persoane comentând, din propria locuință, cu o cameră web, conversând pe Skype cu co-prezentatorii, însă situația s-a schimbat rapid.

Poate cel mai bun exemplu este ca în urma unei campanii de crowdfunding de succes, cei de la Beyond The Summit s-au mutat în propria casă, au angajat noi colaboratori și s-au transformat într-o companie profesionistă.

Conceptul de crowdfunding a fost aplicat cu succes și de Valve, prin intermediul compendiilor, pe care fanii le puteau cumpăra, un sfert din încasări ducându-se către fondul de premiere al competițiilor Valve. An de an, fiecare ediție a The International a spulberat toate recordurile în materie de premii, ajungându-se ca în ediția din 2015 membrii echipei câștigătoare, Evil Geniuses, să se aleagă cu câte un milion de dolari de persoană. Peste 18 milioane de dolari au fost împărțiți atunci echipelor participante.

EG, campionii TI5. Sursa imaginii: polygon.com

Jocul în sine era deja foarte interesant. Spre deosebire de mult mai copilărosul și mai simplul League of Legends (care este, ce e drept, ceva mai distractiv și mai relaxant), Dota se asemăna foarte mult șahului. Nu degeaba are Dota 2 mulți fani șahiști.

Alegerea eroilor reprezintă un aspect foarte important, jocul axându-se pe conceptul de contracare al unui erou sau al unui combo. Poți elimina eroi, pentru a te asigura că inamicul nu îi va putea alege, sau îi poți alege tu însuți, fie pentru a bloca o potențiala alegere a acestora de către adversar, fie pentru eficiența lor împotriva echipei inamice, fie pentru utilitatea pe care o pot avea în propriul plan de joc. Se deschid astfel multe alternative și e loc de strategie și mind-games înainte chiar ca jocul propriu-zis să înceapă.

Aspectul strategic este și cel care face jocul interesant de urmărit. Abilitățile mecanice ale jucătorilor și viteza de reacție a acestora sunt extrem de importante, dar la fel de crucială este și abilitatea de a planifica mișcările și de a contracara inteligent mutările inamicului. Dacă nu aș știi mai bine, aș crede chiar că Dota a fost special conceput pentru a fi un sport virtual.

Premiile substanțiale au conferit o legitimitate și mai mare acestui fenomen. Când oamenii se luptă pentru milioane de dolari iar fanii sunt suficienți pentru a umple stadioane, doar un ignorant poate ridică din umeri, în ideea că e un simplu joc de calculator.

Screenshot din Dota2. Sursa imaginii: sleazemag.de

Dar Dota 2 a avut două mari probleme a sport. Odată cu popularitatea a crescut haotic și numărul de turnee, iar fiecare organizator a îngrămădit cât mai multe partide de calificare, precalificare, ajungându-se până la monstruozități precum finale de Best of Seven, precum faimoasa disputa dintre IG si DK. Mai multe jocuri înseamnă mai mulți spectatori, mai mulți spectatori înseamnă mai mulți bani iar organizațiile au devenit lacome.

Situația a devenit astfel foarte obositoare pentru echipe, trezindu-se în situația de călători pe tot globul, în America, Europa sau China, pentru a participa la finalele a mult prea multor competiții. Pentru a-și conserva energia, echipele au devenit mai selective și destui organizatori s-au trezit în postura de a avea turnee de mână a doua, fără echipe faimoase care să atraga fanii.

Cealaltă problemă a reprezentat-o instabilitatea scenei. Natus Vincere, Invictus Gaming sau Evil Genius se numără printre puținele echipe cu tradiție. Cel mai adesea, după rezultate nesatisfăcătoare la The International, echipele fie se destrămau complet, fie își schimbau jucătorii.

Pentru un fan, lucrurile erau destul de complicate. E dificil să fii loial unei organizații, precum în fotbal de exemplu, când jucătorii se schimbă uneori de la o lună la alta. Mai mult de atât, haosul acesta nu era tentant nici pentru sponsori. E destul de dificil să sprijini o echipă când nu știi dacă aceasta va rezista pe termen lung.

Așa că Valve s-a hotărât să ia frâiele în mână și să corecteze situația. Au anunțat recent că vor organiza câte patru turnee pe an, câte unul în fiecare anotimp, și au fixat și perioade de transfer. Echipele care nu respectă fereastra oficială de transferuri și își schimbă componența nu vor mai putea fi invitate automat, pe baza performanțelor, la cele 4 turnee din seria Majors.

Zilele acestea are loc primul astfel de turneu: The Frankfurt Major și până acum evenimentul pare a fi un veritabil succes. E drept, la final se va trage linia dar primul turneu de Dota2 de acest gen pare pe drumul cel bun.

Când Valve a reușit să strângă cele 18 milioane de dolari pentru The International, mulți se întrebau dacă s-au atins limitele și dacă Dota2 poate să crească mai mult de atât. Privind însă ultimele mutări strategice ale acestora, aș spune că e doar începutul.

Dota2 e deja un fenomen greu de ignorat, predicția mea e că va ajunge și mai mare de atât, și va ajunge la cote de popularitate similare cu cele ale sporturilor tradiționale. Cei care cunosc cât de cât situația pot confirma: viitorul stă în e-sports iar Dota2 va juca un rol crucial!