Cum a ajuns leul regele junglei

Elefantul, leul și rinocerul se certau pentru titlul de rege al junglei. Argumente convingătoare aveau fiecare în parte, așa că ajunseseră rapid într-un punct mort. Cum fiecare reprezenta un inamic de temut și fiecare ținea la propria piele, o confruntare fizică era exclusă așa că era imposibil să se stabilească cine era căștigătorul. Și-ar fi stat ei mult și bine în impas dacă nu ar fi apărut țânțarul.

-Băi, băieți, degeaba vă certați. Adevăratul rege eu sunt. Dacă nu mă credeți, hai să o dăm parte în parte.

Enervați de tupeul infimei gângănii, cele trei animale i-au acceptat provocarea. Primul a fost leu, cel mai orgolios dintre ei, chitit să îl strivească primul pe acest mic nesimțit. Dar degeaba s-a agitat și a dat din coadă, când țânțarul s-a pus pe înțepat leul nu a mai avut ce să facă. Colții săi ascuțiți și ghearele sale letale erau la fel de utile ca un concurs pentru titlul de rege al junglei. Rușinat, a cedat după doar 2-3 minute și s-a retras cu coada între picioare, începând să-și lingă pișcăturile.

A urmat elefantul, încrezător că pielea sa groasă îl va face invincibil pentru țânțar, dar acesta i-a intrat în ureche iar ce a urmat a fost atât de neplăcut încât elefentul a rezistat chiar mai puțin decât leul. Nici rinocerul nu a avut mai mult succes astfel încât cu hâr, cu mâr, nu au avut de ales și l-au încununat pe țânțar ca rege al jungle.

Îmbătat de succes și tupeist, țânțarul s-a dus la ăl de sus să își demonstreze supremația și în fața sa. Nu, nu de Dumnezeu e vorba, ci de vânător, aflat în vârful lanțului trofic. A început și aici să băzâie și să înțepe, țintind spre urechi, dar și-a luat rapid o palmă care l-a făcut una cu gâtul. Atât i-a fost domnia.

Observând scena, leul a profitat imediat de situație, a sărit pe vânător și în doar două-trei clipe s-a ales și cu coroana de rege, dar și cu burta plină. Iar de atunci nimeni nu a mai îndrăznit să îl confrunte.