Confortul, nu sănătatea

Mă exasperează oamenii care își ignoră sănătatea invocând motive stupide. Aparent scopul lor nu e să trăiască o viață lungă, ci una câ mai plăcută. Ceea ce ar înțeles dacă sănătatea și confortul nu ar merge mână în mână.

Idealul multor așa-ziși experți în nutriție este să mănânci semințe, rădăcini și buruieni în speranța că vei ajunge un bătrânel sfrijit și rahitic, dar cu o vârstă matusalemică. Și atunci da, parcă mai bine mori de tânăr, la 50 de ani, decât să ajungi la 100 dar să îți petreci ultimele decade blocat într-un scaun cu rotile și incapabil de a te îngriji singur.

Pe de altă parte, un trai sănătos și cumpătat are longevitatea doar ca efect secundar. Binevenit, desigur, dar secundar. Adevăratul scop e cel al unei vieți cât mai comode pentru cât mai mult timp.

Cred că oricine cunoaște fumători înrăiți care ajung să tușească morbid, de parcă și-ar da plămânii afară. Sau alcoliști cu ficatul distrus de băutură. Bătrâni cocârjați care nu se mai pot ține pe picioare, sau rotofei cu forme sferice și o greutate cu trei cifre, pentru care a se apleca să se lege la șireturi e echivalentul unui maraton.

Sigur, mâine te poate călca o mașină. Iar între un mort sănătos și unul bolnav nu sunt diferențe. Diferențele apar când cei doi sunt în viață, iar unul poate să meargă pe jos fără a rămâne fără aer sau își poate croi loc prin cotloane înghesuită, fără teama că va lustrui pereții cu burta.

Cheia stă în confort, nu în sănătate. Iar țelul nostru acesta ar trebui să fie: un organism în stare bună pentru cât mai multă vreme. Și dacă ajungi la 100 ținându-te pe picioare, cu atât mai bine!