Children of Time - de Adrian Tchaikovsky
Ce obții când combini o navă generațională cu păianjeni inteligenți? Children of Time de Adrian Tchaikovsky.
sursa imaginii: Goodreads
Pentru doctorul Avrana Kern proiectul exaltării este scopul ei în viață. Planul e relativ simplu: pe o planetă teraformată special în acest scop se va înființa o colonie de maimuțe ce vor fi infectate cu un virus menit să stimuleze inteligența. Pe fondul unui conflict între partea progresistă a omenirii și cea conservatoare, proiectul este sabotat iar Avrana este nevoită să intre în criohibernare și își uploadează memoria într-un satelit cu scopul de a păzi ce a mai rămas din proiectul ei. În paralel, situația scapă rapid de sub control, conflictele degenerează într-un veritabil război iar înfloritoarea civilizație umană reușește să se autodistrugă.
Peste câteva milenii tot ce rămâne din omenire este o singură navă spațială, încropită cu dificultate din resturile rămase de către un echipaj care nu stăpânește tehnologia nici pe departe precum vechii strămoși, plecați de pe o planetă otrivită în căutarea unei noi case.
Nici pe planeta doctorului Kern lucrurile nu merg conform planurilor. Doar virusul supraviețuiește călătoriei și în locul maimuțelor infectează stângaci și accidental o specie de păianjeni, înzestrând-o cu inteligență.
În timp ce păianjeni își clădesc propria civilizație, coloniștii se îndreaptă spre planeta acestora, unde speră să găsească paradisul promis, ce va putea înlocui o Terra acum otrăvită și rămasă fără resurse.
Apar astfel două fire narative care se întretaie, cel al navei coloniale din "Aurora" lui Kim Stanley Robinson, dar și cel al ultimei speranțe a omenirii din "Seveneves", de Neal Stephenson, și cel al civilizației extraterestre non-hominide, radical diferită, din seria "Quintaglio Ascension" a lui Robert J. Sawyer, ajungându-se la un rezultat ce ar atrage probabil pe oricare dintre fanii cărților menționate mai devreme.
O carte solidă și pe care am citit-o cu plăcere, Children of Time îl pune pe radarul mea pe Adrian Tchaikovsky și, deși nu chiar o capodoperă, merită încercată de fanii genului.
