Chaos: Making A New Science - de James Gleick
Teoria haosului e o ramură a matematicii ce se axează pe comportamentul sistemelor dinamice care sunt foarte senzitive la condițiile inițiale. În termeni mai băbești, se ocupă cu afirmații precum cele legate de faimosul fluture care dă din aripi în Brazilia și provoacă o tornadă în Texas.
Deși poate părea o știință foarte complexă și aproape ezoterică la o primă vedere, importanța ei este una enormă, influențând într-o formă sau alta aproape orice domeniu ne-ar trece prin minte, de la prognoza meteo la previziuni economice sau biologie.
În Chaos: Making A New Science, scriitorul american James Gleick reușește să o prezinte într-un mod neașteptat de captivant și accesibil.
sursa imaginii: Goodreads
Nu e prima carte pe teme științifice și cu tente istorice pe care o citesc și care să fie scrisă bine. Nici To Explain the World: The Discovery of Modern Science a lui Steven Weinberg, de exemplu, nu te plictisește, iar Richard Feynman, ca un alt exemplu, are genul de cărți pe care îmi place să cred că le-ar fi scris Ion Creangă dacă era fizician. Și atunci ce e atât de special la Chaos: Making A New Science?
Ei bine, James Gleick este un scriitor cu o experiență notabilă în jurnalism iar cartea sa este aproape o operă literară. Se citește ca un roman, într-un stil mai metaforic, prezentându-se adesea și modul de gândire al personalităților descrise, ambițiile acestora, contextul social.
Afli nu doar că Benoit Mandelbrot a descoperit fractalii, dar și efortul depus în a populariza o știință nouă, gesturile sale egoiste, conflictele politice apărute în mediul academic și așa mai departe.
E drept, acest lucru vine și cu avantaje, și cu dezavantaje. Multe porțiuni par bazate pe supoziții și pot fi considerate subiective. Fractalii și teoria din spatele lor sunt aceleași, indiferent de cine le prezintă, personalitatea lui Mandelbrot e reconstruită pe baza articolelor și relatărilor celor care l-au cunoscut, fără să aibă poate o rigoare la fel de mare precum o au cele despre oamenii studiați și răs-studiați din istorie.
Avantajul este că devine astfel o carte mult mai accesibilă oricui și plăcută la citit chiar și pentru cineva mai greu de cap sau care nu are veleități foarte mari pentru partea tehnică, dar e curios să descopere istoria din spate.
Eu unul o recomand, nu am cum să nu o fac. E o carte scrisă bine despre un subiect interesant și important, din care (poți să) înveți lucruri noi. Sincer, ce poți să ceri mai mult de atât?
