Cel mai neinteresant om din lume
Legenda spune ca ar fi existat odata un om atat de banal si de sec incat nu i s-a intamplat niciodata nimic interesant.
S-a nascut intr-o zi ca oricare altele, nici prea calda, nici prea rece, alaturi de inca vreo cateva zeci de copii, intr-un spital oarecare. Copilaria sa a fost lipsita de orice fel de intamplari iesite din comun: nu s-a catarat prin pomi, nu si-a rupt nici un os, doar banelele raceli l-au afectat.
N-a avut nici multi prieteni, dar nici putini. Nu era nici ultimul ales la fotbal, dar nici printre primii. La scoala a avut note suficient de mari incat sa nu fie pedepsit de parinti, dar nu suficient de mari incat sa se faca remarcat.
Nici singur n-a murit, dar nici o familie prea spectaculoasa nu a avut. Cu o sotie banala, pe care nu ai fi putut sa o recunosti printre zecile de gospodine, si copii ce urmau sa ii calce cu certitudine pe urmele sale de om neinteresant, eroul nostru reusea sa se incadreze perfect, dar perfect in medie.
Locul de munca: la fel ca oricare altul. Salariul nici prea-prea, nici foarte-foarte, suficient cat sa isi duca zilele in mod decent. Se mai uita la fotbal, se mai uita la stiri, mai dezbatea politica, mai lua cate o gura de alcool cat sa se cunoasca ca e barbat si cam atat. Era un om atat de mediocru incat, in mod paradoxal devenise extraordinar.
Daca vroiai sa afli opinia populatiei in vreun domeniu anume, tot ce trebuia sa faci era sa ii ceri parerea. Daca vroiai sa stii nivelul general de inteligenta, era de ajuns sa il pui sa completeze un test de IQ. Pentru statisticienii de pretutindeni era mana cereasca, cel putin pentru cei lenesi. Apuse erau vremurile in care erau necesare teste atent calibrate, pe subiecti alsi cu grija, astfel incat sa fie cat mai reprezentativi. Omul nostru era un sondaj de opinie ambulant, iar cuvintele pe care le scotea pe gura erau sorbite de cercetatori mai ceva ca scrierile lui Arsenie Boca de catre babe.
Dupa zeci, sute de tratate stiintifice scrise pe tema sa, nenumarate cronici istorice si reportaje jurnalistice, legenda omului neinteresant s-a cimentat si a ramas in memoria populatiei.
Din anumite puncte de vedere, era mai motivational decat un citat de Tony Pop-Tamas. Dovedise ca pentru a fi interesant uneori e suficient si sa fii neinteresant.
