Ceaiul de Hibiscus

În punga de cadouri de Crăciun primită de la sora mea era și ceva ce părea a fi ceai. Nu i-am dat pe moment multă atenție, fiind mai interesat de celelalte lucruri. Apoi, undeva în perioada sărbătorilor, mi-am reamintit de acea bucată de cadou.

Beau destul de des băuturi fierbinți, în special când e frig afară sau e vreme ploioasă. O cană de cappuccino, una sau două de cafea când mă ia somnul și ocazional ceai. Am încercat multă vreme să caut alternative mai sănătoase și cu mai puțin zahăr și am avut un oarecare succes.

Cicoarea și o altă pudră similară, din orz, au completat într-un mod sănătos cafeaua, dar la ceaiuri nu s-a lipit nimic de mine. Am tot încercat diverse pliculețe și chiar și acel "ceai" instant care e mai mult zahăr dar de data asta în zadar. Cel la plicuri nu era mereu pe gustul meu, cel instant nu e deloc sănătos. Și uite așa revenim la cadoul de Crăciun.

M-am uitat pe pungă: flori de hibiscus. Am improvizat un infuzor (ulterior am cumpărat un ceainic cu o astfel de unealtă încorporată) și am încercat curios licoarea.

Frunzele și florile de hibiscus erau de un roșu întunecat, aproape negru. Iar ceiaul rezultat a fost de-un roșu palid. Am dus cana la nas... nu era rea aroma. Apoi am gustat și am descoperit un ceai acrișor, similar celui de măceșe. În sfârșit, ceva ce puteam bea fără să mă simt vinovat!

Punga primită cadou e pe final dar am comandat deja alte cutii. Când simt nevoia de ceva fierbinte mă duc frumos în bucătărie, pun apă la fiert în ibricul meu, pregătesc ceainicul cu flori de hibiscus, torn apă fierbinte și în aproximativ 5 minute am ce pune în pahar. Plăcut la gust și sănătos!