Catelus cu sau fara parul cret
Cand bardul a scris faimoasa poezie “Catelus cu parul cret”, nu a luat in considerare impactul pe care il va avea aceasta.
Catelul care furase rata din cotet ar fi putut fi orice. Putea sa aiba blana lunga sau scurta, urechi ciulite sau pleostite, sa fie scund sau inalt, putea fi chiar si catea in loc de caine. Doar ca “Cateaua cu blana deasa / Fura rata din cotet” nu prea rimeaza, nu?
In incercarea sa de a pune pe primul loc aspectul literar, o foarte grava nedreptate a fost facuta tuturor cateilor cu parul cret. Dresati sau nu, cuminti sau neascultatori, primul lucru la care se gandeste cel care ii vede este la rata din cotet pe care se presupune ca au furat-o. Sunt discriminati din start, fara a avea prilejul sa se explice.
Poate ca daca cineva ar sta sa ii cunoasca, sa le auda povestea vietii, sa le inteleaga modul de gandire, poate ca ar realiza ca nu toti cainii cu parul cret fura. Dar e prea tarziu acum pentru asa ceva. Intelepciunea populara a decretat deja un catelus cu parul cret, probabil va fura rata.
Lucrurile nici macar nu au pornit de la un motiv real. Nu au existat conspiratii impotriva cainilor cu acest tip de blana, nu au existat sesizari facute de posibili martori, nici ratele nu s-au plans ca ar fi fost rapite. Nu, autorul s-a oprit asupra acestor sarmane creaturi strict din motive de rima.
Daca ar fi fost un poet mai modern, care sa puna pret pe idee nu pe forma continutului, ar fi putut alege rima alba pentru a putea transmite un mesaj mult mai clar.
Atentie la catelus,
caci nu se stie niciodata
cand ar putea fura rata din cotet.
Se va jura,
se va scuza,
dar nu va putea justifica rata din bot.
Atunci lucrurile ar fi fost mult mai simple. Cine are rate, sa le pazeasca de caini. In schimb, posesorii de rate se feresc de cainii cu parul cret.
Cei cu blana lunga, se ling pe bot. Rata e de mult mancata iar daca intreaba cineva... cine stie, o fi trecut vreun catelus cu parul cret prin sat.
