Captivi în Defileul Panterei - de Vahtang Ananian
Copil fiind, am citit multe cărți din scoarță în scoarță dar "Captivi în Defileul Panterei" nu a fost una din ele. Nu pentru că nu am avut-o, nu pentru că nu mi-a plăcut ci dintr-un motiv mult mai trist: îi lipseau ultimele pagini...
Chiar și așa, am recitit bucățile pe care le aveam de nenumărate ori, fiind una dintre cărțile copilăriei pe care mi le reamintesc cu drag. Și ce gând m-a lovit din senin într-o zi frumoasă de februarie? Ia să văd dacă găsesc cartea pe undeva pe net, să văd cum se termină? Și ce să vezi? era pe Scribd un PDF cu varianta scanatâ în română a Captivi în Defileul Panterei, exact ediția pe care o am și eu (incompletă) în bibliotecă. Dar ce e cu cartea asta, de ce mi-a plăcut și, poate cel mai important, e frumoasă și atunci când o citești cu minte de adult? Să începem cu începutul.
"Captivi în Defileul Panterei" e o carte scrisă în 1955 de către scriitorul armenian Vahtang Ananian, cu o premiză tip Robinson Crusoe: în timpul unei plimbări, un grup de copii armenieni rămân blocați într-un defileu. Sosirea bruscă a iernii face imposibilă întoarcerea pe poteca îngustă pe care au pătruns așa că sunt nevoiți să supraviețuiască în sălbăticie și fără resurse preț de câteva luni, în așteptarea primăverii.
Ca să scăpăm de elefantul din cameră, da, este o carte scrisă pe vremea comunismului de un scriitor dintr-o țară comunistă. Nu aș numi-o însă un roman de propagandă sovietică, ci doar un produs al acelor timpuri. Da, copiii sunt pioneri, la un moment dat recită un poem despre Lenin și povestesc o anecdotă despre prietenosul popor rus dar astfel de episoade sunt foarte rare. Nu e un elogiu adus comunismului, nu descrie viața glamoroasă sub comunism dar e un fel de scrisoare nostalgică de dragoste pentru munții, fauna și flora Armeniei.
Personajele sunt în mare stereotipice, cam fix cele pe care te-ai aștepta să le găsești într-un roman pentru adolescenți. Așot e liderul grupului, fiu de vânător și pasionat de științele naturii. Gaghik e glumețul, fricosul, dar și vocea rațiunii. Sarkis e semi-antagonistul, egoist, leneș și îngâmfat dar care ajunge să se schimbe în bine și să se integreze în grup. Șușik e fata, cea pe care ceilalți încearcă să o protejeze și cea care are influențe "feminine" asupra băieților (la un moment dat îi obligă să se spele). Cel mai interesant personaj e ciobănașul Aso, modest, sfios și curajos, și îndrăgostit de viața de la stână și de natură. Spre deosebire de prietenii săi armenieni, este etnic kurd și reprezintă pretextul scriitorului de a ne povesti mai multe despre kurzi și cultura lor.
Dincolo de partea cu tactici de supraviețuire care, de ce să neg, mi-a plăcut dintotdeuna (am citit și "Robinson Crusoe" sau "Insula Misterioasă" din scoarță în scoarță, nu doar "Captivi în Defileul Panterei"), cartea lui Vahtang Ananian m-a atras prin descrierea culturilor armeniene și kurde. Se fac referințe și trimiteri la personaje sau evenimente din basmele sau istoria locală, referințe explicate succint în note de pagină. Pentru mine a fost ceva nou și inedit, mi-a plăcut să văd chiar și pe scurt ce au alte popoare de oferit.
Recitită în 2022, în timpul războiului din Ucraina, mi-a încărcat și dozele de optimism și escapism, transportându-mă în vremuri mai bune și mai simple: nu doar cele descrise în carte dar și cele din copilăria mea, când citit-o prima dată.
