Când zăpada se topește

Toate lucrurile au un sfârșit iar zăpada nu face excepție. După ce că vine rar, nici nu stă mult. Și oricum ai da-o, nu e bine.

Dacă se oprește din nins, nu se mai așterne nimic și apoi continuă să fie ger, zăpada nu dispare instant dar îngheață. Straturile moale devin casante și reci, chiar mai dificil de traversat, și periculos de alunecoase. Mormanele de nămeți îngheață și ei, devin compacți și mai sparge-i dacă poți și dacă ai cu!

Dacă se încălzește vremea, se transformă într-o mini-inundație de toată frumusețea. Bălți peste bălți, în care plutește zăpadă jegoasă, cu albul pur dus de mult. Dificil de traversat, imposibil de fentat când o mașină trece prin ele și te stropește din cap până în picioare.

E fix opusul ninsorii.

Da, ne place când ninge. Când fulgi mari sunt cernuți mărunt din cer, pământul e acoperit de o plapumă albă iar noi putem admira totul de la căldură bucurându-ne de o iarnă ca la carte. Apoi se topește și ne trezim din vis.

Realizăm că realitatea e de fapt un coșmar. Un coșmar în care le luptăm cu zăpada care fie nu se mai topește odată, fie se topește prea repede. Iar ninsoare e doar cuțitul care deschide rana înainte să se învârtească în ea.