Când violența poate fi o soluție
Cine zice că violența nu e o soluție nu știe ce vorbește.
Pe vremea mea, când aveam televizoare alb negru, cu dimensiuni generoase și nu ozempice ca în prezent, 99% din probleme se rezolvau cu o palmă. Purici? Dă-i o palmă! Nu mai pornea? Dă-i o palmă! Ba chiar din când în când îi mai dădeai preventiv palme, să știe să fie cuminte și să nu facă figuri.
Aia era tehnologie avansată, bă! Nu îți trebuiau nu știu ce șurubelnițe șmechere, manuale, scheme... singurele studii necesare erau școala vieții. Ca să dai cu palma nu a trebuit niciodată carte.
La fel și vechile calculatoare, alea care erau împrăștiate pe tot biroul, cu unitate într-o parte, monitorul în alta, mouse-ul, tastatura și boxele pe unde aveau loc... nu ca în prezent când e totul împachetat frumos într-un laptop. Începea să huruiască coolerul de la placa video sau de la sursă? Jap cu palma!
Chiar și în prezent. Avem un Air Fryer șmecher, cu Wi-Fi, multe programe și aplicație pe telefon doar că de la o vreme încoace nu mai vrea să pornească. Soluția? Tot cu palma sau eventual îl mai zgudui un pic până pornește. Trebuie să fii un pic de bully în viața reală ca să rezolvi problemele.
Ce vroiam să zic acuma de fapt? Am auzit că sunt ceva probleme în politică, cu partidele și prim-ministrul. Oare nu ar merge și acolo să mergem să le dăm la toți câte o palmă, poate o ia din loc guvernul?
