Când universul nu ține cu tine

Să asamblezi un PC de la zero când nu ai habar ce faci e una dintre cele mai frustrante experiențe.

Pe bucăți e lejer. Un hard disk, o placă video, o sursă, aproape oricine se lovește de o astfel de problemă și o rezolvă singur, cu puțin curaj. Dar când se adună toate, ferească sfântul!

Componentele te păcălesc. Netul e plin de tutoriale video, găurile se aliniază, la început universul pare să țină cu tine. Treci și prin jungla multitudinii de cabluri de înfipt pe placa de bază, montezi cu grijă procesorul delicat.

Pare totul ok până când conetectezi totul, apeși pe butonul de power și ții pumnii strânși. Când nu se întâmplă nimic, simți că se prăbușește cerul peste tine.

Speri la o luminiță, un bipăit, ceva, orice care să indice că sistemul e viață dar că ai greșit ceva. Însă e liniște. E liniște și nu știi ce să faci.

Privești la mormanul de circuite, plastic și metal care a costat o mică avere. Atâția bani… și nu știi ce să faci. Atât de puține piese, atât de multe probleme posibile.

Rahat.


Categorii
personal  |  opinii  |  recomandari de carte  |  avem multe pisici  |  otaku stuff  |  rants  |  aberatii