Căldură mare, lene pe măsură

Dacă vremea caniculară de afară are vreun avantaj e că oferă subiect de discuție. Suni pe cineva și în locul secundelor de tăcere jenantă poți introduce rapid canicula în peisaj.

Cum mai rezistați cu căldura?

E cald și la voi?

Noaptea se mai răcorește?

E drept, și vremea ploioasă e similară. A plouat și la voi? A plouat mult? A fost și furtună? Dar spre deosebire de ploaie, canicula poate la fel de bine să omoare o discuție.

Ce ați mai făcut? Nimic, a fost prea cald afară.

Canicula e pretextul ideal să nu faci nimic. Să zaci, preferabil undeva umbrit și răcoros și să lenevești în pace.

Pe caniculă nu te pune nimeni la muncă, pe caniculă nu te cheamă nimeni nicăieri. De-am avea cu toții aer condiționat și nu ar exista implicații climatice, canicula ar fi vremea ideală: o vreme de repaos, de siestă.

Sau poate ăștia suntem noi: niște leneși dornici de stat, epuizați de viața modernă și de obligațiile ei, agățându-ne cu disperare de pretextul oferit de caniculă. E cald, e cald... nu putem face nimic!

Și pe de-o parte ne plângem cu toții că e cald și ne întrebăm când vine răcoarea. Și pe de alta, ascuns în sufletul nostru, ne rugăm să nu se mai termine.