Cald și bine

Cu temperaturi scăzute și o casă friguroasă, lipsită temporar de căldura plăcută a caloriferelor, pisicile au devenit brusc mult mai iubicioase.

Până și Tașa, babeta solitară, care mormăie supărată de fiecare dată când încerci să o iei in brațe, a început să vină mult mai des la noi. O privire galeșă, puțin tors, eventual și un masaj cu lăbuțele și ca un “sesam deschide-te” căpăta acces în tărmul magic: sub pătură.

Sub pătură e cald și bine. Pătura e moale, te protejeaza de frig și te ține la comfort, în timp ce un stăpân te mângâie pe blăniță… eee, cum să nu îți placă dacă ești pisică?

Apoi, încearcă numai să te urnești din pat dimineața. Mâțe adormite pe toate colțurile păturii te țintuiesc. Se știe doar că ele ar putea dormi tot timpul și vor să te infecteze și pe tine cu microbul somnului.

Zi de zi aceeași poveste: dimineața blocat de pisici în căutare de căldură și somn, seara asaltat de pisici în căutare de căldură, somn și mâncare, că doar s-a golit castronul cu mâncare în tot acest timp…

Însă în această seara s-a întâmplat inevitabilul: centrala a fost pornită. Caloriferele nu mai sunt reci, sunt… calde. Spook e prima care le testează. Se întinde satisfăcută, încercând să capteze toată nefrigoșenia doar pentru ea.

Încet, încet, se trezesc și restul mâțelor. Realizează ce se întâmplă și se adapteaza rapid la noul status quo. Locuri comode, motive de război în trecut, devin istorie și se poartă noi bătălii pentru zonele din preajma caloriferlor. Dar altfel totul e bine în lumea felină.

Numai Tașa a rămas încremenită în somn. Guguloi imens de blană, ocupă singură un colț de blană. Îi e cald, e bine, doarme și visează. Visează că e cald și bine.