Burning Midnight - de Will McIntosh
Will McIntosh e un scriitor de S.F. ale cărui cărți nu m-au dezamăgit niciodată. Începând cu capodopera Soft Apocalypse, inedita Defenders și terminând cu intriganta Faller, s-a instalat comod pe lista autorilor pe care îi urmăresc. Iar cu Burning Midnight a reușit să demonstreze ce poate scrie cu succes și young-adult.
sursa imaginii: Goodreads
Premiza e una dintre cele mai inedite pe care le-am întâlnit în ultima vreme: mici sfere misterioase au început să apară din senin. În perechi de câte două și apropiate de tâmple oferă celui care le apropie de tâmple diverse beneficii ancorate în limitele realismului, cum ar simț al umorului, o voce mai bună, câțiva centimetri în plus, vedere sau auz perfect și culminând cu super-memorie, IQ ridicat și o sănătate de fier, beneficii ce pot fi predeterminate pe baza culorii sferelor. O întreagă industrie se clădește pe baza lor, susținută de vânători ce scotocesc prin păduri, canale sau clădiri abandonate, sperând să găsească o sferă de o culoare rară care să le aducă o mică avere.
Personajul principal e Sully (David Sullivan). Ar fi trebuit să fie milionar după ce a găsit perechea unei rare sfere roșii, dar după ce s-au dovedit a nu aduce nici un fel de beneficii directe utilizatorului, cumpărătorul ei a renegat contractul, lăsându-l cu ochii în soare și spulberându-i visele unui viitor mai bun. Acum e doar un liceean falit, a cărui mamă lucrează două slujbe pentru a putea plăti chiria, iar el încearcă să o ajute cumpărând și revânzând sfere ieftine pe Internet.
Într-una din zile o cunoaște pe Hunter, o tânără și misterioasă căutătoare de sfere, și după o mică afacere de succes încheiată împreună, se oferă să o ajute și, dintr-una într-alta, descoperă secretul sferelor și salvează planeta.
Trebuie să recunosc că ideea de globulețe misterioase care oferă puteri nu mi-a inspirat proză de calitate dar am fost surprins plăcut de execuția premizei. Efectele rezonabile ale acestora precum și modul realist în care Will McIntosh și-a imaginat că ar afecta societatea au transformat ceea ce părea un "ce ar fi dacă" stupid într-o poveste demnă de luat în serios (în contextul literaturii young-adult, desigur). Nici explicația oferită pentru fenoment nu a fost stupidă. Deși nici originală, a reușit să ofere ceva mai mult decât "ca prin magie" și a oferit chiar un final de-a dreptul surprinzător și exploziv cărții.
Umor este, aventură este, ba chiar și ceva mister, suficient pentru a ține lipit de pagini pe aproape oricine, cu excepția doar a cititorilor foarte exigenți. Departe de a fi o carte slabă, nu e nici excepțională. Ideea din spate, deși bine executată și relativ inedită, nu e nici memorabilă sau perfect implementată.
Beneficiază în schimb de avantajul că este un roman de sine stătător, nu foarte lung, astfel încât chiar dacă nu îți place în mod special nu necesită cine știe ce "investiție". Iar pentru finalul neașteptat eu cred că merită.
