Asumatul asomării

Am fost azi la tăiatul porcului.

În copilărie tăierea porcului era prilej de sărbătoare. Aproape de Crăciun, ne urcau bunicii pe animalul pârlit, să îl călărim, ronțăiam șorici toată ziua și ne bucuram de carnea dulce și proaspătă din pomana porcului, gătită cu mămăligă caldă. Copii.

Când ești adult tăiatul porcului e o experiență diferită.

Ca o persoană care a copilărit la țară, înțeleg circuitul cărnii în natură. În fond, există un lanț trofic, nu suntem singurii carnivori de pe lume. Relația dintre țăranul fermier și animale e una care a evoluat de-a lungul timpului și, că ne convine sau nu, e o realitate.

Dar realitatea e și că tăiatul porcului implică suferința unui animal. Un porc care urmează să fie tăiat e târât afară din coteț. Urlă, simte ce urmează să se întâmple și se zbate. E pus la pământ și ținut cu forța de câțiva oameni apoi i se înfige un cuțit în gât și e lăsat să moară.

Acum câțiva ani a fost mare scandal cu asomarea porcilor. Prin faptul că se dorea sacrificarea acestor animale într-un mod mai uman, decizie impusă la nivelul Uniunii Europene, au sărit oamenii în sus că vine UE și vrea să ne ia obiceiurile. Dar poate că unele obiceiuri ar trebui să moară.

Și poate că toți ar trebui să știm exact ce implică să putem servi carne în farfurie și să încercăm să mai rărim consumul. E și mai sănătos, și mai uman.