Alergare atmosferică - II

Alergarea de azi (joi) a venit ca un fel de upgrade pentru cea de marți. Frig, vânt și o ploaie măruntă care să îți intre în oase.

Se anunța o zi ploioasă motiv pentru care așteptam dimineața ca să văd cum procedez. O să plouă puternic și o să mai rămân în pat? Nu, am privit pe geam și nu părea să plouă... dar părea frig.

Am înșfăcat o geacă mai groasă de alergare (dar nu cea de iarnă) și am ieșit afară, să scap și de tura asta. M-a întâmpinat o ploaie măruntă, suficient cât să îmi fac curaj să mă înham la jumătate de oră de bântuit pe străzile pustii și ude.

În timp ce vântul trecea prin bluză de îmi dârdâiau oasele, am scăpat măcar de problema muzicii. Ce să ascult? Ce altceva decât Heldom. Cu instrumentalele de vikingi în ureche am luat-o la pas până m-am încălzit un pic. Nu suficient cât să dau gluga jos dar suficient cât să îmi suflec mânecile.

Doar eu și ploaia și câteva mașini răzlețe (surprinzător pentru o vreme unde mă așteptam ca toți să se urce în spatele volanului), cu ultimele urme de întuneric ce refuzau să se împrăștie și cu primele urme de soare acoperite de norii de ploaie. O vreme numai bună ca să te grăbești acasă unde te așteaptă un duș fierbinte.

Am realizat cu ocazia asta că dacă tot e să alerg, mai bine dimineața. Scapi de o grijă și când vine seara nu mai ieși din casă. Să plouă cât o vrea, nu îmi mai pasă, m-am uscat deja.