A bate câmpii

Când cineva vorbește vrute și nevrute, pălăvrăgește aiurea, aberează și varsă cuvinte ca un sac găurit din care se scurge grâul, se zice că "bate câmpii". O vorbă tare curioasă.

Dacă o gândești logic, ca un etimolog sau un om sănătos la cap, ajungi probabil la concluzia că e o prescurtare de la "a străbate câmpii". Adică a-i traversa. De ce o fi asta un sinonim cu aberațiile, cine știe?

Să străbați câmpii pare ceva relaxant. O plimbare care nu te extenuează ca, de pildă, când bați dealurile sau munții și ai pante dificile de urcat și coborât. Pe câmpi e mai domol. Mai vezi o verdeață, mai auzi o pasăre, mai respiri un aer curat. Ce e rău în asta?

Dacă o gândești dubios îți imaginezi că vine probabil de la a bate efectiv câmpii. Să te duci ca nebunul cu o bâtă, furcă sau chiar sabie și să te apuci să dai în ei ca animalul. Jap jap, na câmpilor, na! Clar un gest de om nebun și clar o explicație logică pentru expresie.

Apropo de bătutul cu sabia... Dacă te apuci să o bagi prin pământ și să înjunghii țărâna cu ea, apăi acela e un fel de arat. Și dacă chiar vrei să bați câmpii de să-i bagi în pământ, apăi bagi direct un plug în el, legi niște cai sau boi și înjunghii cu patos!

Dacă stai și te gândești mai bine, parcă se conturează o idee. Câmpii nu prea se ară, dar se ară câmpiile. Și de unde știm noi că atunci când "bați câmpii" bați pluralul unui câmp sau pluralul la o câmpie? Da, tehnic vorbind, în acest caz s-ar zice "bați câmpiile" și nu "bați câmpii", dar mai e un detaliu.

Când intră și plugul în ecuație, practic o iei pe arătură. Vedeți? Totul se leagă. Și totuși...

Dacă un om ar intra pe un câmp arat și ar începe să dea în pământ cu o bâtă nu i-ar spune nimeni nici că bate câmpii, nici că a luat-o pe arătură ci că "a luat-o razna".

Dar ce e "razna", ce face și de ce e rău să o iei, nimeni nu știe. Probabil ăla care a inventat vorba bătea și el câmpii.